súrlă (-le),
s.f. –
1. Trompetă,
goarnă. –
2. Rîtul porcului. –
3. Grămadă de
lemne așezată în
formă de
piramidă. –
4. Colibă de
formă conică. – Var. 2
zurnă. Mr.
surlă, zurnă, megl.
surlă. Tc.
surna, zurna (
per.
surna, cuman.
suruna), prin
intermediul sl., cf. sb., cr.
surla „
flaut”,
pol.
surma, rus.
surna (Miklosich,
Fremdw., 128; Cihac, II, 381; Șeineanu, II, 331; Lokotsch 1952), ngr. ζουρνᾶς, σούρλα, bg.
zurla „
rît”,
alb.
zurnë.
Formele cu
l (ngr., bg., sb.)
ar putea proveni din
rom., cf.
Candrea,
Elemente, 403. – Der.
surlar (var.
surlaș, surmaci, sîrmaci), s.m. (
trompetist, cîntăreț din surlă),
ultimele var.
direct din tc.