SUPLÍCIU, suplicii, s.n. Tortură, caznă, chin fizic. ♦ Fig. Suferință morală, durere sufletească mare. – Din lat. supplicium, fr. supplice.
suplíciu s. n. (sil. -pli-) [-ciu pron. -ciu ], art. suplíciul; pl. suplícii, art. suplíciile (sil. -ci-i-)
SUPLÍCI//U ~i n. Suferință fizică sau/și morală foarte puternică; caznă; tortură. [Sil. su-pli-ciu] /<lat. supplicium, fr. supplice
SUPLÍCIU s.n. Caznă, tortură. ♦ (Fig.) Chin, suferință psihică. [Pron. -ciu. / < lat. supplicium, cf. fr. supplice, it. supplicio].