Dictionare:
Toate
DEX
Sinonime
Antonime
Neologisme
Ortografic
Arh. & Reg.
Etimologic
Academic
definiția subiective definiție dex
subiective
găsește rime pentru
subiective
Cuvinte apropiate:
subiectiv
,
subiectiva
,
subiectivă
SUBIECTÍV, -Ă,
subiectivi
, -e,
adj.
1.
(
Fil
.) Care
consideră
că
baza
a tot ce
există
este
conștiința
individuală
; care
neagă
faptul
că
îndărătul
senzațiilor
se
află
obiectele
reale
,
independente
de
om
.
Idealism
subiectiv
.
2.
Care are un
caracter
personal
, care se
petrece
în
conștiința
cuiva; care, într-o
judecată
,
acțiune
etc., ține
seamă
numai
de
sentimentele
, de
pornirile
și de
ideile
sale
;
părtinitor
. – Din fr.
subiectif.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia subiective
SUBIECTÍV, -Ă,
subiectivi
, -e,
adj.
1.
(
Fil
.) Care
consideră
că
baza
a tot ce
există
este
conștiința
individuală
; care
neagă
faptul
că
îndărătul
senzațiilor
se
află
obiectele
reale
,
independente
de
om
.
Idealism
subiectiv
.
2.
Care are un
caracter
personal
, care se
petrece
în
conștiința
cuiva; care, într-o
judecată
,
acțiune
etc., ține
seamă
numai
de
sentimentele
, de
pornirile
și de
ideile
sale
;
părtinitor
. – Din fr.
subiectif.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia subiective
SUBIECTÍV
adj. v.
individual
,
particular
,
personal
,
propriu
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia subiective
SUBIECTÍV
adj.
1.
v.
părtinitor
.
2.
(FILOZ.)
ideal
,
mintal
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia subiective
SUBIECTÍV
adj.
1.
v.
părtinitor
.
2.
(FILOZ.)
ideal
,
mintal
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia subiective
SUBIECTÍV
adj. v.
individual
,
particular
,
personal
,
propriu
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia subiective
Subiectiv
≠
obiectiv
Dictionar: Dictionar de antonime
|
definitia subiective
Subiectiv
≠
obiectiv
Dictionar: Dictionar de antonime
|
definitia subiective
subiectív
adj. m. (
sil
. -
biec-;
mf.
sub-
), pl.
subiectívi
;
f. sg.
subiectívă
,
pl.
subiectíve
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia subiective
subiectív
adj. m. (
sil
. -
biec-;
mf.
sub-
), pl.
subiectívi
;
f. sg.
subiectívă
,
pl.
subiectíve
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia subiective
SUBIECTÍV ~ă (~i, ~e)
1) Care ține de
subiect
;
propriu
subiectului
.
Atitudine
~
ă
.
2) Care se
referă
la
afectivitatea
subiectului
;
bazat
pe
caracterul
personal
al unui
subiect
.
Viziune
~
ă
. 3)
(
în
opoziție
cu
obiectiv
) Care ține de
subiectivism
;
propriu
subiectivismului
. [
Sil
.
su
-biec-
] /<fr.
subjectif
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia subiective
SUBIECTÍV ~ă (~i, ~e)
1) Care ține de
subiect
;
propriu
subiectului
.
Atitudine
~
ă
.
2) Care se
referă
la
afectivitatea
subiectului
;
bazat
pe
caracterul
personal
al unui
subiect
.
Viziune
~
ă
. 3)
(
în
opoziție
cu
obiectiv
) Care ține de
subiectivism
;
propriu
subiectivismului
. [
Sil
.
su
-biec-
] /<fr.
subjectif
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia subiective
SUBIECTÍV, -Ă
adj.
1.
Care
consideră
conștiința
individuală
drept
bază
a tot ce
există
; care
neagă
faptul
că la
baza
senzațiilor
se
află
obiecte
reale
,
independente
de
om
.
2.
Care are un
caracter
personal
,
părtinitor
,
lipsit
de
obiectivitate
.
3.
(
Gram
.
)
Propoziție
subiectivă
(și
s.f.
) =
propoziție
subordonată
care
îndeplinește
funcțiunea
de
subiect
al
propoziției
regente
. [Pron.
-
bi
-
ec
-
. / cf. lat.
subiectivus
, fr.
subjectif
].
Dictionar: Dictionar de neologisme - DN
|
definitia subiective
SUBIECTÍV, -Ă
adj.
1.
Care
consideră
conștiința
individuală
drept
bază
a tot ce
există
; care
neagă
faptul
că la
baza
senzațiilor
se
află
obiecte
reale
,
independente
de
om
.
2.
Care are un
caracter
personal
,
părtinitor
,
lipsit
de
obiectivitate
.
3.
(
Gram
.
)
Propoziție
subiectivă
(și
s.f.
) =
propoziție
subordonată
care
îndeplinește
funcțiunea
de
subiect
al
propoziției
regente
. [Pron.
-
bi
-
ec
-
. / cf. lat.
subiectivus
, fr.
subjectif
].
Dictionar: Dictionar de neologisme - DN
|
definitia subiective
SUBIECTÍV, -Ă
adj.
1. (
fil
.) care are
loc
în
conștiință
, care
aparține
subiectului
(II, 1). 2.
subiectivist
(1). 3. care are un
caracter
personal
,
părtinitor
,
lipsit
de
obiectivitate
. 4.
propoziție
~
ă
(și s. f.) =
propoziție
subordonată
care
îndeplinește
funcția
de
subiect
al
regentei
. (< lat.
subiectivus
, fr.
subjectif
)
Dictionar: Marele dictionar de neologisme - MDN
|
definitia subiective
Widget WebDex
- Ia cu tine dictionarul explicativ roman in blogul, pagina sau site-ul tau!
Plugin de browser
- Adauga pluginul de cautare WebDex in browserul tau.
Webdex.ro foloseste cookies pentru a putea afisa rezultatele corecte. Continuand navigarea pe acest site, esti de acord cu folosirea de cookies.
Mai multe detalii
OK