Dictionare:
Toate
DEX
Sinonime
Antonime
Neologisme
Ortografic
Arh. & Reg.
Etimologic
Academic
definiția subiecții definiție dex
subiecții
găsește rime pentru
subiecții
Cuvinte apropiate:
subiecție
A ABATE DE LA SUBIECT
(PE CINEVA): A
face
, a
determina
să
renunțe
la o
discuție
, la o
dezbatere
, la un
subiect
.
Dictionar: Aceasta sursa include definitii ale unor cuvinte de uz curent care nu exista in nici unul din celelalte dictionare
|
definitia subiecții
A ABORDA UN SUBIECT
: A
lua
în
discuție
, a
dezbate
un
subiect
; v.
A
aborda
o
chestiune
.
Dictionar: Aceasta sursa include definitii ale unor cuvinte de uz curent care nu exista in nici unul din celelalte dictionare
|
definitia subiecții
SUBIÉCT,
subiecte
,
s.n.
1.
Totalitatea
acțiunilor
,
evenimentelor
(
prezentate
într-o
anumită
succesiune
) care
alcătuiesc
conținutul
unei
opere
literare
,
cinematografice
etc. ♦
Chestiune
,
temă
despre
care
vorbește
sau
scrie
cineva. ♦
Cauză
,
pricină
,
motiv
.
2.
(Lingv.)
Partea
principală
a
propoziției
care
arată
cine
săvârșește
acțiunea
exprimată
de
predicatul
verbal
la
diateza
activă
sau
reflexivă
,
cine
suferă
acțiunea
când
predicatul
verbal
este la
diateza
pasivă
sau
cui
i se
atribuie
o
însușire
ori o
caracteristică
exprimată
de
numele
predicativ
în
cazul
predicatului
nominal
.
3.
Ființă
aflată
sub
observație
,
supusă
anchetei
,
experimentului
etc.;
individ
care
prezintă
anumite
caracteristici
.
4.
(În
sintagmele
)
Subiect
de
drepturi
=
persoană
care, în
cadrul
raporturilor
juridice
, are
drepturi
și
obligații
.
Subiect
impozabil
=
persoană
fizică
sau
juridică
obligată
prin
lege
să
plătească
un
anumit
impozit
către
stat
.
5.
(
Log
.)
Termen
al unor
judecăți
,
reprezentând
noțiunea
ce
desemnează
obiectul
gândirii
despre
care se
afirmă
sau se
neagă
însușirea
exprimată
de
predicat
. – Din lat.
subjectum
(cu unele
sensuri
după fr.
sujet
).
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia subiecții
SUBIÉCT
s. v.
calfă
,
pacient
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia subiecții
SUBIÉCT
s.
1.
v.
problemă
.
2.
materie
, (înv.)
madea
.
(A
intrat
în ~.)
3.
v.
acțiune
.
4.
v.
informator
.
5.
subiect
impozabil
v.
contribuabil
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia subiecții
subiéct
s. n. (
sil
.
-biect;
mf.
sub-
), pl.
subiécte
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia subiecții
SUBIÉCT ~e
n.
1)
Problemă
care
stă
la
baza
unor
preocupări
;
chestiune
despre
care se
scrie
sau se
vorbește
.
~ de
conversație
.
2)
Totalitate
de
fapte
și
acțiuni
care
constituie
conținutul
unei
opere
de
artă
.
~ul unui
roman
. 3)
filoz.
Om
ca
ființă
activă
și
conștientă
,
înzestrat
cu
capacități
cognitive
. 4)
Motiv
al unei
acțiuni
sau al unei
stări
;
temei
. 5)
pop
.
Reprezentant
tipic
al unui
grup
de
oameni
cu
trăsături
negative
;
specimen
. 6)
log
.
Termen
al unei
judecăți
,
reprezentând
obiectul
gândirii
. 7)
gram
.
Parte
principală
a
propoziției
care
face
sau
suferă
acțiunea
verbului
. 8)
Persoană
supusă
unei
observații
, unei
anchete
sau unui
experiment
. [
Sil
.
su
-biect
] /<lat.
subjectum,
fr.
sujet
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia subiecții
subiéct (-te),
s.n. –
Temă
,
problemă
. – Var. înv.
sujet
.
Lat.
subiectum
(
sec
. XIX), var. din fr.
sujet
. – Der. din fr.
subiectiv
, adj.;
subiectivitate
,
s.f.
Dictionar: Dictionarul etimologic roman - DER
|
definitia subiecții
SUBIÉCT
s.n.
1.
Materie
,
chestiune
de care se
ocupă
cineva,
despre
care se
vorbește
. ♦
Pricină
,
motiv
. ♦
Totalitatea
evenimentelor
, a
întâmplărilor
ce se
petrec
în
desfășurarea
unei
narațiuni
epice
sau
dramatice
.
2.
Partea
principală
a unei
propoziții
care
indică
cine
îndeplinește
sau
cine
suferă
acțiunea
verbului
. ♦ (
Log
.
)
Parte
,
termen
al unei
judecăți
despre
care se
afirmă
sau se
neagă
însușirea
exprimată
de
predicat
. //
s.m.
(
Fil
.
)
Omul
ca
ființă
înzestrată
cu
conștiință
și
voință
. [Pron.
-
bi
-ect
. / < lat.
subiectus
].
Dictionar: Dictionar de neologisme - DN
|
definitia subiecții
SUBIÉCT
I.
s. n.
1.
chestiune
de care se
ocupă
cineva,
despre
care se
vorbește
. ♢
pricină
,
motiv
. ♢
totalitatea
evenimentelor
care
constituie
conținutul
epic
sau
dramatic
al unei
opere
literare
,
cinematografice
etc. ♢ (muz.)
prima
expunere
a unei
teme
în
cadrul
formelor
polifonice
bazate
pe
imitație
(
invențiune
,
ricercar
,
fugă
). 2.
partea
principală
a unei
propoziții
, care
indică
cine
îndeplinește
sau
suferă
acțiunea
verbului
. ♢ (
log
.)
termen
al
judecății
de
predicație
,
reprezentând
noțiunea
despre
care se
afirmă
sau se
neagă
însușirea
exprimată
de
predicatul
logic
. II. s. m. 1.
omul
ca
ființă
activă
și
conștientă
. 2.
persoană
supusă
observației
,
anchetei
,
experimentului
. 3. (
fin
.) ~
impozabil
=
persoana
fizică
sau
juridică
supusă
unui
anumit
impozit
. (< lat.
subiectus
, /II/ subiectum, după fr.
subjet
)
Dictionar: Marele dictionar de neologisme - MDN
|
definitia subiecții
SUBIÉCT,
subiécți
,
s.m.
Ființă
aflată
sub
observație
,
supusă
anchetei
,
experimentului
etc.;
individ
care
prezintă
anumite
caracteristici
. [
folosit
în
corpul
DEX]
Dictionar: Aceasta sursa include definitii ale unor cuvinte de uz curent care nu exista in nici unul din celelalte dictionare
|
definitia subiecții
subiécție
s. f., pl.
subiécții
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia subiecții
Widget WebDex
- Ia cu tine dictionarul explicativ roman in blogul, pagina sau site-ul tau!
Plugin de browser
- Adauga pluginul de cautare WebDex in browserul tau.
Webdex.ro foloseste cookies pentru a putea afisa rezultatele corecte. Continuand navigarea pe acest site, esti de acord cu folosirea de cookies.
Mai multe detalii
OK