Dictionare:
Toate
DEX
Sinonime
Antonime
Neologisme
Ortografic
Arh. & Reg.
Etimologic
Academic
definiția steagul definiție dex
steagul
găsește rime pentru
steagul
a căca steagul
expr. (vulg.)
a se
afla
într-o
mare
încurcătură
; a avea
necazuri
mari
.
Dictionar: Dictionar de argou al limbii romane
|
definitia steagul
STEÁG,
steaguri
,
s.n.
1.
Drapel
;
fanion
. ♢
Steag
de
domnie
=
baston
având
la
capătul
de
sus
un
glob
de
argint
și o
semilună
, pe care, în
perioada
suzeranității
turcești
,
îl
primeau
de la
sultan
, ca
semn
al
domniei
,
domnii
din
țările
românești
. (Pop.)
Steag
de
mire
=
obiect
asemănător
cu un
steag
(
1
),
făcut
din mai
multe
năframe
de
mătase
și
împodobit
cu
panglici
și
spice
de
grâu
, pe care
îl
poartă
un
călăreț
în
fruntea
alaiului
care
merge
să
aducă
mireasa
la
casa
mirelui
. ♢ Expr.
A
duce
steagul
= a fi în
fruntea
unei
acțiuni
, a avea
comanda
,
conducerea
,
inițiativa
.
A
coborî
steagul
= a
renunța
la
luptă
; a
capitula
.
A ține
sus
(sau
a
înălța
)
steagul...
= a
lupta
cu
dârzenie
.
A
ridica
(sau
a
scoate
)
steag
alb
= a
cere
pace
; a se
preda
.
2.
Fig.
Doctrină
,
concepție
,
idee
sau
problemă
importantă
, care
antrenează
o
colectivitate
într-o
acțiune
de
amploare
;
cauză
în
numele
căreia
luptă
un
grup
social
.
3.
(Înv.)
Unitate
militară
mai
mică
,
având
drapel
propriu
;
trupă
mică
de
oameni
înarmați
– Din
rus
.
steag
.
Cf. sl.
stĕgŭ.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia steagul
STEAG
s.
1.
v.
drapel
.
2.
(
turcism
înv.)
bairac
.
3.
v.
buluc
,
ceată
, (înv.)
bulucbășie
. (În
vechea
organizare
a
armatei
, ~ avea
aproximativ
efectivul
unei
companii
.)
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia steagul
steag
s. n., pl.
steáguri
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia steagul
STEAG ~uri
n.
1)
Piesă
de
stofă
atașată
la un
suport
,
purtând
culorile
,
emblemele
unei
națiuni
,
ale
unui
stat
,
ale
unei
unități
militare
sau
ale
unei
organizații
servind
ca
semn
distinctiv
al
acestora
;
drapel
;
stindard
;
flamură
.
~
olimpic
.
♢
A
duce
~ul
a fi
fruntaș
.
A ține
sus
(
sau
a
înălța
) ~ul
a
lupta
activ
pentru
o
cauză
.
~ de
luptă
a)
concepție
care
călăuzește
activitatea
cuiva; b)
cauză
pentru
care
luptă
cineva.
A fi
(
sau
a se
găsi
, a se
afla
) sub ~
a
face
armată
.
A
coborî
~ul
a
renunța
la
luptă
; a
capitula
.
A
ridica
(
sau
a
scoate
) ~
alb
a
cere
pace
; a se
preda
. 2)
(în Moldova
medievală
)
Mică
unitate
militară
,
având
drapel
propriu
. [
Monosilabic
] /<sl.
stĕgu
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia steagul
steág (-guri),
s.n. –
1.
Drapel
,
stindard
. –
2.
(Trans., Bucov.) Un
fel
de
drapel
care
însoțește
pe
tînăra
căsătorită
de la
casa
părintească
la
cea
a
soțului
. –
3.
(Trans.)
Drapel
care
semnalează
un
deces
. –
4.
(Înv.)
Semn
de
învestitură
a
domnitorilor
din Munt. și Mold. –
5.
Trupă
,
companie
militară
. –
6.
(Înv.)
Grup
,
ceată
,
gașcă
. – Megl.
steag
.
Sl.
stĕgŭ
(Miklosich,
Slaw. Elem.,
47; Cihac, II, 365; Conev 65; Byhan 332), cf. bg.
stjeg
, cr., slov.
steg,
rus
.
stjag
. – Der.
stegar
,
s.m. (
port
-
drapel
).
Dictionar: Dictionarul etimologic roman - DER
|
definitia steagul
STEAGUL-ZÂNELOR
s. v.
cuscută
,
torțel
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia steagul
Widget WebDex
- Ia cu tine dictionarul explicativ roman in blogul, pagina sau site-ul tau!
Plugin de browser
- Adauga pluginul de cautare WebDex in browserul tau.
Webdex.ro foloseste cookies pentru a putea afisa rezultatele corecte. Continuand navigarea pe acest site, esti de acord cu folosirea de cookies.
Mai multe detalii
OK