Dictionare:
Toate
DEX
Sinonime
Antonime
Neologisme
Ortografic
Arh. & Reg.
Etimologic
Academic
definiția spurcat definiție dex
spurcat
găsește rime pentru
spurcat
Cuvinte apropiate:
spurca
,
spurcat
,
spurdat
SPURCÁT
1
s.n.
1.
Faptul
de
a (se)
spurca
.
2.
(
Reg
.; concr.)
Excremente
. – V.
spurca
.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia spurcat
SPURCAT
2
-Ă,
spurcați
, -te,
adj.
1.
Murdar
;
respingător
,
scârbos
,
scârnav
. ♦ Fig. (
Despre
vorbe
)
Trivial
,
vulgar
. ♢ Expr.
Spurcat la
gură
= care
spune
vorbe
triviale
,
vulgare
.
2.
(
Despre
alimente
) Care a
venit
în
contact
cu ceva
scârbos
,
murdar
și nu mai
poate
fi
mâncat
; (
despre
vase
) în care (din
același
motiv
) nu se
pun
alimente
pentru
oameni
. ♦
Oprit
,
interzis
de
biserică
(în
posturi
).
3.
Fig. (
Despre
oameni
și
manifestările
lor
;
adesea
substantivat
)
Vrednic
de
dispreț
;
mârșav
,
ticălos
. ♦ (
Despre
lucruri
,
fapte
etc.)
Odios
,
nesuferit
;
rău
,
nedrept
.
4.
Fig. (
Adesea
substantivat
)
Eretic
,
păgân
. ♦ (
Substantivat
, m.
art
.)
Dracul
. – V.
spurca
.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia spurcat
SPURCÁT
adj.
1.
v.
profanat
.
2.
v.
oribil
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia spurcat
SPURCÁT
adj. v.
carnal
,
corupt
,
decăzut
,
depravat
,
desfrânat
,
destrăbălat
,
dezmățat
,
fizic
,
imoral
,
impur
,
infam
,
josnic
,
mișel
,
mișelesc
,
mizerabil
,
mârșav
,
murdar
,
necurat
,
nedemn
,
nelegiuit
,
nemernic
,
nerușinat
,
netrebnic
,
pervertit
,
rușinos
,
scelerat
,
stricat
,
ticălos
,
trupesc
,
vicios
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia spurcat
SPÚRCAT
adj. v.
deșănțat
,
imoral
,
impudic
,
indecent
,
necuviincios
,
nerușinat
,
obscen
,
pornografic
,
scabros
,
scârbos
,
trivial
,
vulgar
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia spurcat
SPURCÁT
s. v.
aghiuță
,
antrax
,
cărbune
,
dalac
,
demon
,
diavol
,
drac
,
excrement
,
fecale
,
încornoratul
,
naiba
,
necuratul
,
pustulă
malignă
,
reumatism
,
satană
,
tartor
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia spurcat
SPURCÁT
s., adj. v.
eretic
,
schismatic
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia spurcat
spurcát
s. n.
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia spurcat
SPURCÁ//T ~tă (~ți, ~te)
1)
v.
A
SPURCA
și
A SE
SPURCA
. 2) Care
produce
dezgust
;
dezgustător
. 3)
fig. (
despre
persoane
)
Care
comite
fapte
nedemne
;
mârșav
;
josnic
;
ticălos
;
nemernic
;
abject
;
infam
. /v.
a
spurca
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia spurcat
SPURCÁ,
spurc
,
vb. I. (Pop.)
1.
Tranz. și refl. A (se)
murdări
, a (se)
mânji
. ♦ Refl. A-și
evacua
excrementele
sau
urina
. ♦ Tranz. Fig. A
pângări
, a
profana
, a
necinsti
. ♦ Tranz. Fig. A
înjura
.
2.
Tranz. A
atinge
o
mâncare
sau un
vas
de
gătit
de ceva
murdar
,
scârbos
sau
oprit
de
biserică
.
3.
Refl. (În
practicile
religioase
creștine
) A
mânca
de
dulce
în
timpul
postului
. ♦ Fig. A se
deprinde
la ceva
rău
(sau
prea
bun
), la ceva care nu este
îngăduit
; a se
dedulci
. – Lat.
spurcare
.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia spurcat
SPURCÁ
vb.
1.
v.
pângări
.
2.
v.
profana
.
3.
(
BIS
.)
(pop. și fam.) a se
dedulci
.
(S-a ~ în
timpul
postului
.)
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia spurcat
SPURCÁ
vb. v.
batjocori
,
compromite
,
dedulci
,
defeca
,
dezonora
,
drăcui
,
ieși
,
înjura
,
necinsti
,
ocărî
,
ridiculiza
,
silui
,
terfeli
,
viola
,
zeflemisi
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia spurcat
spurcá
vb., ind. prez. 1 sg.
spurc
, 3 sg. și pl.
spúrcă
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia spurcat
A SPURCÁ spurc
tranz.
1) A pune în
contact
cu ceva
murdar
; a
pângări
. 2)
fig. (
demnitatea
,
onoarea
,
reputația
etc.)
A
supune
unei
batjocuri
; a
pângări
; a
profana
; a
huli
. /<lat.
spurcare
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia spurcat
A SE SPURCÁ mă spurc
intranz.
1) A
evacua
excrementele
; a se
scârnăvi
; a
defeca
; a
excreta
. 2)
fig.
A se
deda
la ceva
rău
,
nepermis
. 3) A
mânca
de
frupt
(în
timpul
postului
). /<lat.
spurcare
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia spurcat
spurcá (-c, -at),
vb. –
1.
A
păta
, a mînji, a
murdări
. –
2.
(Înv.) A
silui
, a
viola
. –
3.
A
atinge
mîncarea de
post
cu ceva de
dulce
. –
4.
A pîngări, a
profana
. –
5.
A
deschide
un
abces
. –
6.
În
jocurile
de
copii
, a
greși
lovitura
. –
7.
(Refl.) A se mînji, a se
murdări
, a-și
evacua
excrementele
. –
8.
(Refl.) A mînca de
dulce
în
zi
de
post
. –
9.
(Refl.) A se
corupe
, a se
dedulci
, mai
ales
la
lucruri
interzise
. – Megl.
spurc
(
ari
).
Lat.
spŭrcāre
(Pușcariu 1637; REW 8193), cf. it.
sporcare.
– Der.
spurc
, s.n. (
furuncul
,
abces
,
tumoare
infecțioasă
;
reumatism
articular
),
deverbal
, sau din lat.
spurcus
(REW 8194;
Candrea
);
spurcăciune
,
s.f. (
murdărie
,
lucru
spurcat, scîrnăvie;
dihanie
,
lighioană
,
animal
murdar
, se
zice
în
general
despre
animalele
sălbatice
a
căror
carne
nu se mănîncă;
persoană
de altă
religie
decît
cea
ortodoxă
; pl.,
bube
-
dulci
,
impetigo
);
spurcat,
adj. (
murdar
,
respingător
; s.n.,
dracul
). Din
rom
.
provine
mag.
szpurkát
(Pușcariu,
Dacor.,
VII
, 474).
Dictionar: Dictionarul etimologic roman - DER
|
definitia spurcat
Widget WebDex
- Ia cu tine dictionarul explicativ roman in blogul, pagina sau site-ul tau!
Plugin de browser
- Adauga pluginul de cautare WebDex in browserul tau.
Webdex.ro foloseste cookies pentru a putea afisa rezultatele corecte. Continuand navigarea pe acest site, esti de acord cu folosirea de cookies.
Mai multe detalii
OK