Dictionare:
Toate
DEX
Sinonime
Antonime
Neologisme
Ortografic
Arh. & Reg.
Etimologic
Academic
definiția soartă definiție dex
soartă
găsește rime pentru
soartă
Cuvinte apropiate:
coartă
,
poartă
,
scârtă
,
soarbă
,
soarea
,
soarlă
,
soartă
,
soarte
,
sorta
,
spartă
,
toartă
,
toartă
SOÁRTĂ,
sorți
,
s.f.
1.
(În
concepțiile
mistice
)
Forță
supranaturală
despre
care se
crede
că
hotărăște
irevocabil
,
fatal
, toate
acțiunile
și
întâmplările
din
viața
oamenilor
;
destin
,
fatalitate
,
noroc
,
scrisă
,
ursită
.
2.
Totalitatea
evenimentelor
(
accidentale
sau nu) care
compun
viața
(sau o
parte
a
vieții
) unei
ființe
(
umane
);
condiție
de
viață
. ♦
Evoluție
,
desfășurare
(a unei
acțiuni
);
deznodământ
. – Lat.
sors, -
tis
.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia soartă
SOÁRTĂ
s.
1.
destin
,
fatalitate
,
menire
,
noroc
,
predestinare
,
ursită
,
zodie
, (livr.)
fatum
, (
rar
)
predeterminație
, (înv. și pop.)
striște
, (pop.) dată,
făcut
,
noroceală
,
norocire
,
orândă
,
parte
,
rânduială
,
scrisă
,
soroc
, (înv. și
reg
.)
sorocire
, (
reg
.)
ursă
,
urseală
, (înv.)
predestinație
,
preursire
,
preursită
,
triște
,
ursitoare
, (
grecism
înv.)
proorizmos
, (fig.)
stea
.
(
Așa
i-a
fost
~.)
2.
situație
,
stare
.
(Nu
știe
nimic
de ~
lor
.)
3.
deznodământ
,
sfârșit
.
(~
bătăliei
s-a
decis
.)
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia soartă
SOÁRTĂ
s. v.
placentă
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia soartă
soártă
s. f., g.-d.
art
.
sórții
;
pl.
sorți
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia soartă
SOÁRT//Ă sorți
f.
1)
(în
concepții
mistice
)
Forță
supranaturală
despre
care se
crede
că
determina
desfășurarea
evenimentelor
;
ursită
;
fatalitate
;
destin
.
~
vitregă
. ~
crudă
. 2)
Concurs
de
împrejurări
inevitabile
. ♢
În
voia
~ei
la
întâmplare
. 3)
Rezultat
final
al unei
acțiuni
;
deznodământ
. [G.-D.
sorții
] /<lat.
sors,~
tis
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia soartă
soártă
s. f., g.-d.
art
.
sórții
(în expr. și:
soártei
); pl.
sorți
Dictionar: Dictionar ortografic, ortoepic si morfologic al limbii romane, editia a II-a - DOOM 2
|
definitia soartă
soárte (-órți),
s.f. –
1.
Destin
,
ursită
. –
2.
Ipostază
,
circumstanță
,
stare
,
condiție
. –
3.
Parte
rezervată
de
destin
fiecăruia
. –
4.
Operație
magică
pentru
a
ghici
viitorul
. –
5.
Sistem
de
recrutare
pentru
serviciul
militar
. –
6.
Probabilitate
favorabilă
. –
7.
Placentă
. – Var.
soartă.
Mr.
soarte
„
placentă
”, megl.
sorți
.
Lat.
sǒrtem
(Pușcariu 1603; REW 8107), cf. it.,
port
.
sorte,
prov., fr., cat.
sort
,
sp.
suerte.
Cu
sensurile
4-6 se
folosește
mai
ales
la pl. Der. din lat. *
exorta
, de la
exorῑri
(Giuglea,
Cercetări
,
23;
Pascu
, I, 158) este
improbabilă
. Cf.
alb
.
šort
(Philippide, II, 556). Der.
sorti
,
vb. (a
destina
, a
predestina
; refl., Munt.,
despre
un
copil
– a
face
pe el);
sorți
(var.
însorți
), vb. (a
arunca
sorții
; a
face
vrăji
);
sorțar
,
s.m. (
persoană
care a
tras
la
sorți
pentru
serviciul
militar
);
sorțaș
,
s.m. (
persoană
ursită
). – Din
rom
.
provine
bg.
soarta
„
placentă
” (Capidan,
Raporturile
,
228).
Dictionar: Dictionarul etimologic roman - DER
|
definitia soartă
Widget WebDex
- Ia cu tine dictionarul explicativ roman in blogul, pagina sau site-ul tau!
Plugin de browser
- Adauga pluginul de cautare WebDex in browserul tau.
Webdex.ro foloseste cookies pentru a putea afisa rezultatele corecte. Continuand navigarea pe acest site, esti de acord cu folosirea de cookies.
Mai multe detalii
OK