Dictionare:
Toate
DEX
Sinonime
Antonime
Neologisme
Ortografic
Arh. & Reg.
Etimologic
Academic
definiția smerit definiție dex
smerit
găsește rime pentru
smerit
Cuvinte apropiate:
emerit
,
merit
,
smeri
,
smerin
,
smerit
,
smirit
SMERÍT, -Ă
,
smeriți
, -te
, adj.
Umil
,
supus
,
respectuos
;
modest
. ♦ (
Bis
.)
Cucernic
,
evlavios
,
pios
. – V.
smeri
.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia smerit
SMERÍT
adj.
1.
v.
supus
.
2.
v.
preaplecat
.
3.
v.
umil
.
4.
v.
credincios
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia smerit
SMERÍT
adj. v.
cinstit
,
credincios
,
devotat
,
fidel
,
modest
,
nestrămutat
,
statornic
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia smerit
SMERÍ
,
smeresc
, vb.
IV
. Refl. A avea o
atitudine
umilă
,
modestă
,
supusă
,
plină
de
respect
. ♦ (
Bis
.) A se
arăta
plin
de
cucernicie
, de
evlavie
față
de
Dumnezeu
. ♦ Tranz. (Înv.) A
înfrânge
mândria
cuiva; a
umili
. – Din sl.
sŭmĕriti
.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia smerit
SMERÍ
vb.
1.
v.
umili
.
2.
a se
pleca
, a se
supune
, a se
umili
.
(Se ~ în
fața
divinității
.)
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia smerit
SMERÍ
vb. v.
căi
,
înjosi
,
ploconi
,
pocăi
,
regreta
,
umili
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia smerit
smerí
vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl.
smerésc
,
imperf. 3 sg.
smereá
;
conj. prez. 3 sg. și pl.
smereáscă
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia smerit
A SMER//Í ~ésc
tranz. înv.
A
face
să se
smerească
. /<sl.
sumĕrjati
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia smerit
A SE SMER//Í mă ~ésc
intranz.
1) A
manifesta
o
atitudine
de
recunoaștere
a
superiorității
sau
puterii
cuiva; a se
pleca
; a se
închina
. 2)
rel.
A se
arăta
plin
de
cucernicie
. /<sl.
sumĕrjati
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia smerit
smerí (-résc, -ít),
vb. refl. – A se
umili
, a fi
supus
. Sl.
sŭmĕriti
(Miklosich,
Slaw. Elem.,
48; Cihac, II, 197). – Der.
smerenie
,
s.f. (
umilire
,
supușenie
;
umilință
), din sl.
sŭmĕrenije
;
smericiune
,
s.f. (înv.,
umilință
);
smerelnic
,
adj. (înv.,
umil
);
smeren,
adj. (înv.,
umil
), din sl.
sŭmĕrĭnikŭ
.
Dictionar: Dictionarul etimologic roman - DER
|
definitia smerit
Widget WebDex
- Ia cu tine dictionarul explicativ roman in blogul, pagina sau site-ul tau!
Plugin de browser
- Adauga pluginul de cautare WebDex in browserul tau.
Webdex.ro foloseste cookies pentru a putea afisa rezultatele corecte. Continuand navigarea pe acest site, esti de acord cu folosirea de cookies.
Mai multe detalii
OK