slut (-tă),
adj. – Urît,
monstruos,
diform,
oribil. Sb.
sluta (Miklosich,
Slaw. Elem., 46; Scriban). Der. din bg.
splut „
putred” (Cihac, II, 360), nu este
probabilă. Rut.
sluta, slutyi ar putea să nu
provină din
rom. (cf.
Candrea,
Elemente, 409). – Der.
sluți (var.
sluti), vb. (a urîți, a
desfigura);
sluțenie (var.
slutenie), s.f. (urîțenie;
pocitanie,
lighioană);
sluțitură, s.f. (hîrcă, hîzenie).