SLĂVÍ, slăvesc, vb. IV. Tranz. 1. A glorifica pentru merite deosebite; a preamări, a lăuda. 2. A iubi peste măsură, a venera, a adora. – Din sl. slaviti.
SLĂVÍ vb. 1. a cinsti, a cânta, a elogia, a glorifica, a lăuda, a mări, a omagia, a preamări, a preaslăvi, a proslăvi, a venera, (rar) a apoteoza, a exalta, (înv.) a făli, a pohfăli, a preacânta, a preaînălța, a prealăuda, a prearădica, a ridica, a slavoslovi. (Să-i ~ pe eroii patriei.) 2. a binecuvânta, a glorifica, a lăuda, a mări, a preamări, a preaslăvi, a proslăvi, (rar) a ferici. (Să ~ ziua de față.)
SLĂVÍ vb. v. adora, diviniza, idolatriza, venera.
A slăvi ≠ a denigra
slăví vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. slăvésc, imperf. 3 sg. slăveá; conj. prez. 3 sg. și pl. slăveáscă
A SLĂV//Í ~ésc tranz. A ridica în slavă; a exalta; a elogia; a cânta; a glorifica. ~ Patria. /<sl. slaviti
SLĂVÍT, -Ă, slăviți, -te, adj. 1. Preamărit pentru merite deosebite; glorificat. ♢ (Ca formulă de reverență) Slăvite stăpâne. 2. Renumit, vestit; celebru. – V. slăvi.
SLĂVÍT adj. 1. binecuvântat, glorificat, lăudat, mărit, preamărit, preaslăvit, proslăvit. (~ zi a Unirii!) 2. preamărit, preaslăvit, (rar) august. (~ul împărat.) 3. înălțat, mărit, preamărit, preaslăvit, (în unele țări) serenisim. (~e doge!) 4. lăudat, mărit, preaînălțat, prealuminat, preamărit, preaslăvit, proslăvit, venerat, (reg.) prealuminos, (înv.) prealăudat, preaseninat. (~e Doamne!)
SLĂVÍT adj. v. ales, aristocrat, aristocratic, bun, distins, glorios, ilustru, înalt, mare, mărit, nobil.
SLĂVÍ//T ~tă (~ți, ~te) 1) v. A SLĂVI și A SE SLĂVI. 2) Care se bucură de o anumită reputație; cu renume; renumit; vestit; reputat. /v. a (se) slăvi