Dictionare:
Toate
DEX
Sinonime
Antonime
Neologisme
Ortografic
Arh. & Reg.
Etimologic
Academic
definiția singular definiție dex
singular
găsește rime pentru
singular
Cuvinte apropiate:
cingular
,
singular
SINGULÁR, -Ă,
singulari
, -e
, adj.
1.
(
Gram
.; în
sintagmele
)
Număr
singular
(și
substantivat
, n.) =
categorie
gramaticală
care
indică
un
singur
exemplar
dintr-o
categorie
de
ființe
, de
obiecte
etc.
Persoana
întâi
(sau
a
doua
, a
treia
)
singular
=
persoană
gramaticală
care
indică
numărul
singular (
1
).
2.
Care
aparține
sau este
caracteristic
unui
singur
sau unui
anumit
exemplar
dintr-o
categorie
, care se
referă
la un
singur
sau la un
anumit
exemplar
dintr-o
categorie
;
individual
; care se
deosebește
de
alți
indivizi
, de alte
fenomene
etc. din
aceeași
categorie
prin
anumite
trăsături
distincte
,
individuale
; care
iese
din
comun
în
raport
cu
ceilalți
indivizi
,
celelalte
fenomene
etc. din
aceeași
categorie
; care este
singur
,
izolat
printre sau
față
de
indivizii
din
aceeași
categorie
; care
ocupă
un
loc
aparte
în
cadrul
aceleiași
categorii
;
deosebit
,
aparte
,
neobișnuit
;
p. ext.
ciudat
,
bizar
,
original
. ♢ (
Log
.)
Judecată
singulară
=
judecată
al
cărei
subiect
este un
nume
individual
. ♦ (
Fil
.;
substantivat
, n.;
art
.)
Categorie
care
reflectă
un
singur
exemplar
dintr-o
clasă
de
lucruri
, în
totalitatea
însușirilor
lui care
îl
deosebesc
de
celelalte
lucruri
din
acea
clasă
;
individual
. – Din lat.
singularis
, fr.
singulier
.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia singular
SINGULÁR
adj., s.
1.
adj. v.
individual
.
2.
adj., s.
(
GRAM
.)
(înv.)
singuratic
,
singurit
.
(
Numărul
~.)
3.
adj. v.
aparte
.
4.
adj. v.
neobișnuit
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia singular
Singular
≠
plural
Dictionar: Dictionar de antonime
|
definitia singular
singulár
adj. m., pl.
singulári
;
f. sg.
singuláră
,
pl.
singuláre
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia singular
SINGULÁR
1
n. mai
ales
art
. filoz.
Categorie
care
reflectă
un
singur
exemplar
dintr-o
clasă
de
lucruri
. /<lat.
singularis,
fr.
singulier
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia singular
SINGULÁR
2
~ă (~i, ~e)
1)
(
despre
trăsături
,
particularități
)
Care ține de un
singur
exemplar
dintr-o
clasă
de
elemente
. ♢
Număr
~
categorie
gramaticală
care
indică
o
singură
persoană
sau un
singur
lucru
. 2)
(
despre
ființe
sau
despre
lucruri
)
Care are
anumite
trăsături
distinctive
specifice
,
individuale
;
unic
în
felul
său. /<lat.
singularis
, fr.
singulier
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia singular
SINGULÁR, -Ă
adj.
1.
Care se
referă
, care
privește
pe
unul
singur
. ♢
Număr
singular
(și
s.n.
) =
categorie
gramaticală
care
indică
un
singur
exemplar
dintr-o
categorie
de
ființe
, de
obiecte
etc.; (
log
.
)
judecăți
singulare
=
judecăți
în care
predicatul
se
enunță
despre
un
nume
individual
.
2.
Neobișnuit
,
extraordinar
;
unic
,
bizar
. ♦
Rar
,
excelent
,
unic
. //
s.n.
Categorie
filozofică
desemnând
ceea ce
aparține
unui
obiect
sau
proces
, deosebindu-l de
celelalte
;
individual
. [< lat.
singularis
].
Dictionar: Dictionar de neologisme - DN
|
definitia singular
SINGULÁR, -Ă
I.
adj., s. n.
(
categorie
gramaticală
) care
indică
un
singur
exemplar
dintr-o
categorie
de
ființe
, de
lucruri
etc. II. adj. 1. care se
referă
, care
privește
pe
unul
singur
. o (
log
.)
judecăți
ĕ
=
judecăți
în care
predicatul
se
enunță
despre
un
nume
individual
. 2.
deosebit
,
aparte
,
neobișnuit
,
extraordinar
;
unic
. III. s. n. (
fil
.)
categorie
care
desemnează
ceea ce
aparține
unui
obiect
sau
proces
;
individual
(2). (< lat.
singularis
, fr.
singulier
)
Dictionar: Marele dictionar de neologisme - MDN
|
definitia singular
Widget WebDex
- Ia cu tine dictionarul explicativ roman in blogul, pagina sau site-ul tau!
Plugin de browser
- Adauga pluginul de cautare WebDex in browserul tau.
Webdex.ro foloseste cookies pentru a putea afisa rezultatele corecte. Continuand navigarea pe acest site, esti de acord cu folosirea de cookies.
Mai multe detalii
OK