scáun (-ne),
s.n. –
1. Mobilă pe care
poate sta o
singură persoană. –
2. Masa dogarului și a
rotarului și, în
general,
bancul de
lucru. –
3. Butucul măcelarului,
măcelărie. –
4. Suport,
postament,
picior. –
5. Punte,
căluș la
vioară. –
6. Cuzinet la
cuiul inimii de la
car. –
7. Clește dublu care
prinde talpa saniei . –
8. Tont. –
9. Sediu,
reședință,
capitală. –
10. Regat,
domnie. –
11. (Înv.)
Jurisdicție,
circumscripție. –
12. Sediu al
inteligenței,
judecății,
cugetării,
înțelepciunii. –
13. Diaree,
evacuare a
intestinelor. – Var.
Banat, Trans.
scamn. Mr.
scamnu. Megl.
scand, istr.
scǫnd. Lat.
scamnum (Pușcariu 1546; REW 7649), cf. it. (calabr.)
scanno, prov.
escan, sp.
escano, port.
escanho. Rezultatul rom. este
discutabil, cf. Procopovici,
RF, II, 185; Ivănescu,
BF, II, 154; Rosetti, I, 86. Se
presupune că
ar trebui să se
pornească de la o var. lat. *
scabnum, ca
efect al unei
contaminări cu
scabellum (Tiktin) sau prin a fi un
b primitiv (
Graur,
BL, IV, 113);
dar ar fi de
presupus că
scamnum s-
ar fi
folosit alături de
*scabnum,
dacă se ia în
considerație var. Mai
probabil scaun este un
rezultat intern,
pornind de la
scamnu, chiar dacă trebuie recunoscut că
explicația acestei evoluții nu este
simplă. Este de
remarcat că
grupul mn, deși curent în
rom. (
lemn, semn, amnar, toamnă), pare să se
confunde uneori cu
vn, bn, cf.
rîvni ›
rîmni, rîmnic ‹ sl.
rybĭnikŭ,
schimnic ›
schivnic, pivniță ›
pimniță etc.
Rezultatul dialectal,
scand, pare să
provină dintr-o
disimilare de
tipul scamnu ›
*scamdu. Der.
scăunel (var.
scăueș), s.n. (
scaun mic),
poate din lat.
scabellum (cf. REW 7633) sau mai
probabil din
scăunel, ca
cetioară ‹
cetinioară ‹
cetină;
scăunaș, s.m. (
scăunel; s.m.,
geambaș,
negustor de
vite);
scăuneci, s.n. (Olt., Trans.,
scaun mic);
scăunoaie, s.f. (
masă de
dogar);
înscăuna, vb. (a
întrona);
descăuna, vb. (a
detrona).