Dictionare:
Toate
DEX
Sinonime
Antonime
Neologisme
Ortografic
Arh. & Reg.
Etimologic
Academic
definiția scâncit definiție dex
scâncit
găsește rime pentru
scâncit
Cuvinte apropiate:
scâncet
,
scânci
,
scâncit
,
smâncit
SCÂNCÍT
1
s.n.
Faptul
de
a (se)
scânci
;
scânceală
;
p. ext.
scâncet
. – V.
scânci
.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia scâncit
SCÂNCÍT
2
, -Ă,
scânciți
, -te,
adj.
1.
(Mai
ales
despre
copii
) Care
scâncește
.
2.
(
Despre
sunete
,
glas
etc)
Tânguitor
,
jalnic
. – V.
scânci
.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia scâncit
SCÂNCÍT
adj.
1.
jalnic
,
plângăreț
,
plângător
,
tânguitor
,
trist
, (
rar
)
scâncitor
.
(Cu
glas
~.)
2.
v.
plângăcios
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia scâncit
SCÂNCÍT
s.
scâncet
, (
rar
)
scânceală
,
scâncitură
.
(~ul
copilului
.)
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia scâncit
scâncít
s. n.
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia scâncit
SCÂNCÍ
,
scâncesc
, vb.
IV
. InTranz. și refl. A
plânge
înăbușit
,
slab
și
întretăiat
. ♦ intranz. (
Despre
animale
) A se
văita
, a
geme
; (
despre
câini
) a
scheuna
. – Din sl.
skyčati
.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia scâncit
SCÂNCÍ
vb.
1.
(înv. și
reg
.) a (se)
scrivi
, (prin Munt.) a
schercăni
, (prin Olt. și Munt.) a (se)
scârciumi
, (peior.) a (se)
smiorcăi
, (
reg
. peior.) a (se)
smârci
, a (se)
smârcâi
, (
glumeț
) a
orăcăi
.
(Un
sugar
care ~.)
2.
v.
smiorcăi
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia scâncit
scâncí
vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl.
scâncésc
,
imperf. 3 sg.
scânceá
;
conj. prez. 3 sg. și pl.
scânceáscă
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia scâncit
A SCÂNC//Í ~ésc
intranz.
1)
(mai
ales
despre
copii
)
A
plânge
prefăcut
,
fără
lacrimi
, cu
glas
înăbușit
. 2)
(
despre
câini
)
A
scoate
repetat
sunete
ascuțite
și
jalnice
; a
scheuna
. 3)
(
despre
unele
animale
)
A
geme
tânguitor
. /<sl.
skyțati
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia scâncit
scîncí (-césc, -ít),
vb. –
1.
A se
smiorcăi
, a
geme
, a se tîngui. –
2.
A
lătra
. – Var.
schinci
,
înv.
scîncez
. Trans.
ocînci
, Munt.
schincăni.
Creație
expresivă
. Der. din sl.
skučati
„a
lătra
” (Cihac, II, 329; Șeineanu,
Chien,
239; Tiktin), cf.
pol
.
skuczác
„a
geme
”, este
dificilă
semantic
și nu pare
posibilă
în ce
privește
fonetismul
. – Der.
scîncet,
s.n. (
geamăt
; tînguit);
scînceală,
s.f. (scîncet).
Dictionar: Dictionarul etimologic roman - DER
|
definitia scâncit
Widget WebDex
- Ia cu tine dictionarul explicativ roman in blogul, pagina sau site-ul tau!
Plugin de browser
- Adauga pluginul de cautare WebDex in browserul tau.
Webdex.ro foloseste cookies pentru a putea afisa rezultatele corecte. Continuand navigarea pe acest site, esti de acord cu folosirea de cookies.
Mai multe detalii
OK