șátră (șétre),
s.f. –
1. Cort. –
2. Cort,
sălaș portabil al
țiganilor nomazi. –
3. Familie de
țigani. –
4. Baracă,
magherniță. –
5. (
Maram.)
Foișor. Sl.
šatĭrŭ, bg., cr.
šator (Miklosich,
Slaw. Elem., 53; Cihac, II, 386; Ivănescu,
BF, VI, 104),
poate din tc. (
per.)
çadir (Miklosich,
Fremdw., 128; Roesler 609), sau chirchizul
šatyr (Vasmer, III, 379), cf.
ceadîr. Der. din gr. ἐξέδρα (
Diez,
Gramm., I, 128) sau dintr-un
idiom anterior indoeurop. (Lahovary 341) este
foarte ipotetică. – Der.
șetrar (var.
șătrar), s.m. (
țigan nomad;
slujbaș al
Palatului însărcinat cu organuzarea
taberelor);
șetrărie, s.f. (
slujba de
șetrar).