sálcie (-ắlcii),
s.f. –
Nume de
arbori din
familia salicaceelor (
Salix alba, S.
triandra, S. pentadra, S. babylonica). – Var.
salce, Banat salcă. Mr.
salțe, megl.
sulcă. Lat.
salĭcem (Pușcariu 1499; REW 7542) cf.
alb.
selk (Meyer 400; Phlippide, II, 653), it.
salcio, prov.
sautze, v. fr.
sauce, sp.
sauce. Ramurile de
salcie se
duc la
biserică în
Duminica Floriilor, ca în
Spania ramurile de
palmier; de
aici Dumineca Sălcii, înv. – Der.
sălcet, s.n. (
loc cu
sălcii), din lat.
salĭcētum (REW 7532; P. Aebischer,
RPF, III, 700), cf. it.
salceto, prov.
sauzeda, fr.
saussaie;
sălcioară, s.f. (
răchițică, Elaeagnus
angustifolia);
sălciș, s.n. (
loc cu
sălcii);
sălciu, adj. (cu
gust de
leșie;
insipid,
fad), a
cărui legătură cu
salce pare
evidentă,
datorită gustului amar al
frunzei de
salcie (Pușcariu; Tiktin;
Candrea preferă să
trimită la un lat. *
salĭcineus), sau
pentru că salcia este
caracteristică pentru apele stătătoare (după
Pascu,
Beiträge, 53,
ar fi în
loc de *
sărciu, de la
sare;
etimonul propus de P. Papahagi,
Dunărea, II, 12, ne este
necunoscut, cf. Lozovan 250).