Dictionare:
Toate
DEX
Sinonime
Antonime
Neologisme
Ortografic
Arh. & Reg.
Etimologic
Academic
definiția sagetile definiție dex
sagetile
găsește rime pentru
sagetile
IARBA-SĂGÉȚII
s. v.
săgeata
-
apei
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia sagetile
săgeáta-ápei
(sau
ápelor
) s. f.
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia sagetile
SĂGEATALUIDUMNEZÉU
s. v.
verigel
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia sagetile
săgeáta-lui-Dumnezéu
s. f.
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia sagetile
SĂGEÁTĂ,
săgeți
, s.f.
1.
Vergea
de
lemn
, cu un
vârf
ascuțit
(de
fier
,
os
,
piatră
) la un
capăt
,
iar
la
celălalt
cu
două
aripioare
înguste
,
folosită
în
trecut
(la unele
populații
și
astăzi
) ca
proiectil
de
vânătoare
sau de
luptă
,
aruncată
dintr-un
arc
încordat
. ♢
Săgeată
de
trăsnet
=
nume
dat
de
popor
armelor
antice
găsite
în
pământ
(
închipuite
ca
fiind
urme
de
trăsnete
). ♦ (
Adverbial
)
Foarte
repede
.
Pornește
săgeată
. ♦ Fig.
Vorbă
,
aluzie
ironică
sau
răutăcioasă
;
înțepătură
.
2.
Indicator
de
direcție
în
formă
de
săgeată
(
1
).
3.
Fiecare
dintre
stâlpii
caselor
și
pătulelor
de la
țară
, care
sunt
fixați
cu
capătul
de
jos
în
grinzile
temeliei
și cu cel de
sus
în
grinzile
acoperișului
. ♦
Aripă
la
moara
de
vânt
. ♦
Prăjină
lungă
prinsă
de
cumpăna
fântânii
și
având
la
capătul
de
jos
ciutura
sau
găleata
cu care se
scoate
apa
.
4.
(
Mat
.)
Distanța
maximă
dintre
un
arc
de
curbă
și
coarda
care
unește
extremitățile
lui.
5.
(Geogr.; în
sintagma
)
Săgeată
litorală
=
formă
de
acumulare
marină
la
intrarea
unui
fluviu
sau la
gura
de
vărsare
a unui
fluviu
în
mare
, care
poate
închide
un
golf
,
separând
o
lagună
.
6.
Compus:
săgeata
apei
sau
săgeata
apelor
=
plantă
erbacee
acvatică
cu
frunze
în
formă
de
săgeată
și cu
flori
albe
cu
mijlocul
purpuriu
(
Sagittaria sagittifolia
). – Lat.
sagitta
.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia sagetile
SĂGEÁTĂ
s.
1.
(
reg
.)
răpezitor
, (înv.)
săhăidac
.
(O~
pornită
din
arc
.)
2.
(
reg
.)
suliță
.
(~ pe
mormântul
unui
tânăr
.)
3.
(CONSTR.)
(
reg
.)
suliță
.
(~ pe
coama
caselor
țărănești
.)
4.
v.
aripă
.
5.
(
TEHN
.)
(
reg
.)
colur
. (~
la
aripa
morii
de
vânt
.)
6.
(
TEHN
.)
fofează
, (Mold.) col.
(~ la
moara
de
vânt
.)
7.
(GEOGR.)
săgeată
litorală
v.
cordon
litoral
.
8.
(
BOT
.)
săgeata
-
apei
(Sagittaria sagittifolia) =
(
reg
.)
iarba
-
săgeții
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia sagetile
SĂGEÁTĂ
s. v.
coardă
,
cordar
,
fulger
,
înjunghietură
,
întinzător
,
înțepătură
,
junghi
,
junghietură
,
pârghie
,
săbiuță
,
strună
,
trăsnet
,
trăsnitură
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia sagetile
săgeátă
s. f., g.-d.
art
.
săgéții
;
pl.
săgéți
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia sagetile
SĂG//EÁTĂ ~éți
f.
1)
Vergea
cu
vârf
ascuțit
și cu
două
aripioare
la
capăt
care se
aruncă
cu
arcul
. ♢
~eata-
apei
plantă
acvatică
cu
frunze
lanceolate
și cu
flori
albe
. 2)
fig.
Aluzie
ironică
sau
răutăcioasă
la
adresa
cuiva. 3)
Indicator
de
direcție
. [ G.-D.
săgeții
] /<lat.
sagitta
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia sagetile
săgeátă (săgéți),
s.f. –
1.
Vergea
de
lemn
cu vîrf de
fier
. –
2.
Distanța
maximă
dintre
un
arc
de
curbă
și
coarda
care
unește
extremitățile
lui. –
3.
Cordar
de
ferăstrău
. –
4.
Vîrf în care se
termină
acoperișurile
. –
5.
Braț
de scrînciob. –
6.
Vîrf de
brad
care se
plantează
pe
mormintele
tinerilor
. –
7.
Sagitaria
(Sagittaria sagittifolia). – Mr.
sădzeată.
Lat.
sagĭtta
(Pușcariu 1495; REW 7508; Skok,
ZRPh.,
LIV, 490; Jokl,
REW
, II, 44), cf. it.
saetta,
prov., sp.
saeta,
v. fr.
saete,
cat.
sageta
,
port
.
setta.
– Der.
săgeta
,
vb. (a
lovi
, a
răni
, a
ucide
cu
săgeata
; a
arunca
săgeți
; a
împunge
, a
înjunghia
), care
ar
putea
proveni
din lat.
sagĭttāre
,
direct
(Pușcariu 1496; REW 7509), cf. mr.
sădzitedz
, it.
saettare
;
săgetar
(var.
săgetaș
), s.m. (
arcaș
);
săgetător
,
adj. (care
săgetează
;
pătrunzător
; s.m.,
arcaș
; s.m.,
nume
de
constelație
și
zodie
);
săgetătură
,
s.f. (
tragere
cu
arcul
,
săgetare
;
rană
făcută
de
săgeată
;
junghi
;
paralizie
,
congestie
cerebrală
);
săgețea
,
s.f. (
săbiuță
,
Gladiolus
imbricatus
);
săgețică
,
s.f. (
greghetin
,
Geranium
pratense
).
Dictionar: Dictionarul etimologic roman - DER
|
definitia sagetile
Widget WebDex
- Ia cu tine dictionarul explicativ roman in blogul, pagina sau site-ul tau!
Plugin de browser
- Adauga pluginul de cautare WebDex in browserul tau.
Webdex.ro foloseste cookies pentru a putea afisa rezultatele corecte. Continuand navigarea pe acest site, esti de acord cu folosirea de cookies.
Mai multe detalii
OK