Dictionare:
Toate
DEX
Sinonime
Antonime
Neologisme
Ortografic
Arh. & Reg.
Etimologic
Academic
definiția romană definiție dex
romană
găsește rime pentru
romană
Cuvinte apropiate:
aromână
,
comană
,
pomană
,
roman
,
romană
,
romand
,
romani
,
romanș
,
romanșă
,
romanț
,
romanța
,
romanță
,
român
,
românaș
,
română
,
româncă
,
români
,
româno
ROMÁNĂ
adj.
balanță
~ (și s. f.) =
balanță
dintr-o
pârghie
cu
brațe
neegale
,
mobilă
în
jurul
unui
ax
orizontal
, pe
brațul
mai
lung
și
gradat
. (< fr.
romaine
)
Dictionar: Marele dictionar de neologisme - MDN
|
definitia romană
ROMÁNĂ
adj.
balanță
~ (și s. f.) =
balanță
dintr-o
pârghie
cu
brațe
neegale
,
mobilă
în
jurul
unui
ax
orizontal
, pe
brațul
mai
lung
și
gradat
. (< fr.
romaine
)
Dictionar: Marele dictionar de neologisme - MDN
|
definitia romană
dáco-román
adj. m., s. m., pl.
dáco
-
románi
;
f. sg.
dáco
-románă
, pl.
dáco
-
románe
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia romană
ROMÁN
1
,
romane
, s.n.
Specie
a
genului
epic
, de
întindere
mare
, cu
conținut
complex
, care se
desfășoară
de-a
lungul
unei
anumite
perioade
și
angajează
mai
multe
personaje
,
presupunând
un
anumit
grad
de
adâncime
a
observației
sociale
și
analizei
psihologice
. ♢
Operă
narativă
în
proză
sau în
versuri
scrisă
, în
evul
mediu
, într-o
limbă
romanică
. ♦ Fig.
Împletire
de
întâmplări
cu
multe
episoade
care
par
neverosimile
. [Var.: (înv.)
románț
s.n.] – Din fr.
roman
.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia romană
ROMÁN
2
, -Ă,
romani
, -e
, s.m. și f., adj.
I.
S.m. și f.
1.
Persoană
care
făcea
parte
din
populația
de
bază
a
statului
roman
și care se
bucura
de
drepturi
depline
de
cetățenie
.
2.
Locuitor
al
Romei
.
II.
Adj.
Propriu
Romei
antice
sau
imperiului
întemeiat
de
Roma
, care se
referă
la
Roma
, care
aparține
Romei
. ♢
Cifre
romane
=
cifre
reprezentate
prin
litere
din
alfabetul
latin
.
Biserica
romană
=
Biserica
catolică
;
catolicism
. – Din lat.
romanus
.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia romană
ROMÁN
s., adj.
1.
s. (înv.)
râmlean
,
rumân
.
(
Împăratul
Dioclețian
era
~.)
2.
adj. (înv.)
râmlean
,
râmlenesc
, romaicesc,
romanesc
,
romanicesc
.
(
General
~;
consul
~.)
3.
s., adj.
latin
.
4.
adj. v.
catolic
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia romană
ROMÁN
s. v.
crizantemă
,
dumitriță
,
granat
,
margaretă
,
mușețel
,
romaniță
neadevărată
,
romaniță
nemirositoare
,
spilcuță
,
tufănică
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia romană
román
s. m. (
persoană
), adj. m., pl.
románi
;
f. sg.
románă
, g.-d.
art
.
románei
, pl.
románe
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia romană
román
(
operă
literară
) s. n., pl.
románe
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia romană
ROMÁN
1
~e
n
. 1)
Specie
a
genului
epic
în
proză
(mai
rar
în
versuri
), de
proporții
mari
, cu
acțiune
complexă
, pe mai
multe
planuri
, la care
participă
un
număr
mare
de
personaje
. 2)
pop.
Aventură
amoroasă
. /<fr.
roman
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia romană
ROMÁN
2
~i
m.
1)
ist
.
Persoană
care
făcea
parte
din
populația
de
bază
a
Imperiului
Roman
. 2)
Locuitor
al
Romei
. /<lat.
romanus
, fr.
roman
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia romană
ROMÁN
3
~ă (~i, ~e)
1)
ist
.
Care
aparținea
Imperiului
Roman
sau
populației
lui; din
Imperiul
Roman
. ♢
Cifre
~e
cifre
reprezentate
prin
litere
din
alfabetul
latin
.
Biserică
~
ă
biserică
catolică
. 2) Care
aparține
Romei
; din
Roma
. /<lat.
romanus
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia romană
ROMÁN, -Ă
adj.
Propriu
Romei
antice
sau
Imperiului
roman
. ♦ (
Despre
caractere
tipografice
)
Format
din
linii
perpendiculare
și
unghiuri
drepte
. ♦
Cifre
romane
=
cifre
reprezentate
prin
litere
sau
combinații
de
litere
. ♦
Arta
romană
=
arta
dezvoltată
în
Roma
antică
și
apoi
în
Imperiul
roman
între
sec
.
IV
î
.e.n. și
IV
e.n., care se
caracterizează
în
arhitectură
prin
edificii
grandioase
de o
mare
diversitate
, în
sculptură
cultivând
cu
precădere
portretul
puternic
individualizat
,
iar
în
pictură
prin
ansambluri
de
frescă
și de
mozaic
cu
tematică
bogată
. ♦
Balanță
romană
=
balanță
formată
dintr-o
pârghie
cu
brațe
neegale
,
mobilă
în
jurul
unui
ax
orizontal
, pe
brațul
mai
lung
și
gradat
alunecând
o
greutate
care
echilibrează
obiectul
de
cântărit
. //
s.m. și f.
1.
Persoană
care
făcea
parte
din
populația
de
bază
a
statului
roman
.
2.
Locuitor
al
Romei
. [< lat.
romanus
, cf. fr.
romain
, it.
romano
].
Dictionar: Dictionar de neologisme - DN
|
definitia romană
ROMÁN
s.n.
1.
Narațiune
epică
în
proză
de
mari
proporții
, care
oglindește
evenimente
,
episoade
ale
vieții
unei
societăți
etc.
2.
(
Fig.
)
Împletire
de
întâmplări
cu
multe
episoade
care
par
neverosimile
. [Pl.
-ne, -
nuri
. / < fr.
roman
].
Dictionar: Dictionar de neologisme - DN
|
definitia romană
ROMÁN
1
s. n.
lucrare
,
operă
literară
epică
în
proză
, de
mari
proporții
, care
oglindește
evenimente
,
episoade
ale
vieții
unei
societăți
etc. ♢ (fig.)
împletire
de
întâmplări
cu
multe
episoade
care
par
neverosimile
;
serie
de
aventuri
extraordinare
. (< fr.
roman
)
Dictionar: Marele dictionar de neologisme - MDN
|
definitia romană
ROMÁN
2
, -Ă
I.
adj., s. m. f.
(
locuitor
) al
Romei
antice
. II. adj. 1. din
Imperiul
Roman
. ♢ (
despre
caractere
tipografice
) din
linii
perpendiculare
și
unghiuri
drepte
. o
cifre
ĕ
=
cifre
prin
litere
sau
combinații
de
litere
;
biserica
~
ă
=
biserica
catolică
;
catolicism
. 2.
limbă
romanică
populară
vorbită
de
vechii
francezi
(
înainte
de
sec
. IX). 3.
arta
~
ă
=
arta
dezvoltată
în
Roma
antică
și
apoi
în
Imperiul
Roman
,
caracterizată
în
arhitectură
prin
edificii
grandioase
de o
mare
diversitate
, în
sculptură
cultivând
cu
precădere
portretul
puternic
individualizat
,
iar
în
pictură
prin
ansambluri
de
frescă
și de
mozaic
cu
tematică
bogată
. (< lat.
romanus
)
Dictionar: Marele dictionar de neologisme - MDN
|
definitia romană
romîn (romîni),
s.m. –
1.
Locuitor
al
României
;
valah
. –
2.
Persoană
,
creștin
. –
3.
Țăran
. –
4.
(Înv.)
Iobag
,
vecin
. – Var. înv. și pop.
rumîn
. Mr.
ar
(u)mîn,
istr.
rumăr.
Lat.
romanus
(Pușcariu 1474; Șeineanu,
Semasiol.,
231; REW 7371; Th. Gartner,
Ueber den Volksnamen der Rumänen
, Cernăuți 1893). Este
dubletul
lui
roman
,
s.m., neol.; al lui
roman
, s.n. (
nuvelă
), din fr.
roman
; al lui
roman
,
s.m. (
mușețel
-
prost
,
Anthemis
cotula
;
crizantemă
, Crysanthemum
leucanthemum
), prin
filieră
sl., cf,. sb.
raman
,
rus
.
roman
(Tiktin), cf.
romaniță
; și al lui
rom
,
s.m. (
țigan
),
probabil
mgr. ’Pωμιός „
grec
”, cf. fr.
romanichel
„
țigan
”.
Fonetic
,
forma
rumîn
este
corectă
, în
timp
ce
romîn
se
datorează
analogiei
cu
roman
,
fiind
forma
neol. de la sfîrșitul
sec
. XVI. Cf. și
Cancel
,
Despre
Rumîn și unele
probleme
lexicale
slavo-romîne,
București 1921.
Rumîn
„
iobag
” (cu acest
sens
nu se
folosește
forma
romîn
) s-a
spus
numai
în
vechea
organizare
socială
din Munt. (în Mold.
vecin
,
în Trans.
iobag
);
obligațiile
lui
erau
legarea
de pămînt,
dijma
și
slujba
la
proprietar
, cf. Giurescu,
Despre
rumîni,
București 1916.
Nuanța
de
inferioritate
socială
legată
de
noțiunea
de
romanus
apare
încă
din
legile
francilor
, cf.
Julien
Havet,
R. hist.,
II, 120-36. În
limba
modernă
s-a
șovăit
mult
în
scrierea
lui
romîn
cu
î
, și s-a
preferat
sistematic
român
,
chiar
și de
către
acei
autori
care au
adoptat
suprimarea
lui
â
. Der.
romîncă,
s.f.;
romînesc,
adj. (
român
);
romînește,
adv. (în română;
clar
,
creștinește
);
romînică,
s.f. (
român
), cuvînt care se pune
numai
în
gura
țiganilor
;
romînime,
s.f. (
neam
românesc
);
romînism,
s.n. (ceea ce este
tipic
românesc
);
romîniza,
vb. (a
deveni
român
);
romîni
(var.
rumîni
), vb. (a se
boteza
);
străromîn
, adj. (
preromân
),
format
după germ.
ur
-
;
rumînie,
s.f. (
iobăgie
). Din
rom
.
provin
alb
.
rëmër
„
păstor
”, țig. sp.
rumano
„
argou
” (Besses 145) și
natural
numele
etnic
al
românilor
în toate
limbile
. Der. neol. (din fr.)
romanic
,
adj.;
romanesc
,
adj.;
romancier
,
s.m.;
romanist
,
s.m.;
romanitate
,
s.f.;
romaniza
,
vb.;
romantic
,
adj.;
romantism
,
s.n.;
romanț
,
s.n. (
nuvelă
), înv., din it.
romanzo
;
romanță
,
s.f.;
romanțios
,
adj.
Dictionar: Dictionarul etimologic roman - DER
|
definitia romană
Widget WebDex
- Ia cu tine dictionarul explicativ roman in blogul, pagina sau site-ul tau!
Plugin de browser
- Adauga pluginul de cautare WebDex in browserul tau.
Webdex.ro foloseste cookies pentru a putea afisa rezultatele corecte. Continuand navigarea pe acest site, esti de acord cu folosirea de cookies.
Mai multe detalii
OK