Dictionare:
Toate
DEX
Sinonime
Antonime
Neologisme
Ortografic
Arh. & Reg.
Etimologic
Academic
definiția ricinus definiție dex
ricinus
găsește rime pentru
ricinus
Cuvinte apropiate:
ricinus
CĂPÚȘĂ,
căpușe
, s.f.
I.
(La pl.)
Gen
de
artropode
parazite
din
clasa
arahnidelor
, care se
înfig
în
pielea
animalelor
și a
omului
și se
hrănesc
sugându-
le
sângele
(
Ixodes
)
;
(și la sg.)
animal
care
face
parte
din acest
gen
. ♢ Expr.
Ce-i în
gușă
, și-n
căpușă
,
se
zice
despre
un
om
sincer
; care
spune
tot ce
gândește
.
II. 1.
(
Bot
.)
Ricin
.
2.
Mugur
de
viță
, din care se
dezvoltă
coardele
și
rodul
;
ochi
1
. – Cf.
alb
.
këpushë
.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia ricinus
CĂPÚȘĂ
s.
1.
(ENTOM.;
Ixodes
)
(pop.)
păduche
, (
reg
.)
acăriță
,
bătucel
,
botoș
,
chicheriță
,
cârcel
,
mielăriță
,
țeche
,
muscă
-de-
cal
.
2.
(ENTOM.;
Melophagus
ovinus
)
(
reg
.)
acăriță
,
mielăriță
.
3.
(
BOT
.; Ricinus
communis
)
ricin
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia ricinus
căpúșă
(
animal
,
plantă
,
mugure
) s. f.,
art
.
căpúșa
,
g.-d.
art
.
căpúșei
;
pl.
căpúșe
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia ricinus
CĂPÚȘ//Ă ~e
f.
1)
Insectă
parazită
din
clasa
arahnidelor
care se
înfige
în
pielea
animalelor
sau a
oamenilor
și se
hrănește
cu
sânge
. 2)
fam.
Mugur
de
viță
de
vie
;
ochi
. /Cuv. autoht.
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia ricinus
RICÍN,
ricini
,
s.m.
Plantă
erbacee
sau
arborescentă
originară
din
Africa
, cu
rădăcina
pivotantă
,
puternică
, cu
tulpina
înaltă
de 1-2 m, cu
flori
verzi
,
roșii
sau
violete
;
căpușă
(Ricinus
communis
).
♢
Ulei
(sau
unt
) de
ricin
=
ulei
extras
din
semințele
acestei
plante
, cu
proprietăți
purgative
,
nesicativ
,
neinflamabil
, păstrându-și
aceeași
consistență
la
variații
mari
de
temperatură
,
folosit
în
industria
farmaceutică
sau ca
lubrifiant
la
motoarele
de
avion
,
precum
și în
industria
pielăriei
, a
cauciucului
sintetic
etc.;
ricină
. – Din lat.
ricinus,
germ.
Rizinus.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia ricinus
RICÍN
s.
(
BOT
.; Ricinus
communis
)
căpușă
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia ricinus
ricín
s. m., pl.
ricíni
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia ricinus
RICÍN ~i
m.
Plantă
erbacee
, cu
frunze
mari
,
palmate
, și cu
flori
roșietice
,
cultivată
pentru
fructul
sub
formă
de
capsulă
care
conține
semințe
bogate
în
ulei
,
folosit
în
medicină
și în
industrie
. /<lat.
ricinus
, germ.
Rizinus
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia ricinus
RICÍN
s.m.
Plantă
oleaginoasă
cu
frunzele
mari
,
strălucitoare
și cu
flori
roșietice
sau
gălbui
, din
semințele
căreia
se
extrage
un
ulei
folosit
ca
lubrifiant
și
purgativ
. [Cf. it.
ricino
, fr.
ricin
, lat.
ricinus
].
Dictionar: Dictionar de neologisme - DN
|
definitia ricinus
Widget WebDex
- Ia cu tine dictionarul explicativ roman in blogul, pagina sau site-ul tau!
Plugin de browser
- Adauga pluginul de cautare WebDex in browserul tau.
Webdex.ro foloseste cookies pentru a putea afisa rezultatele corecte. Continuand navigarea pe acest site, esti de acord cu folosirea de cookies.
Mai multe detalii
OK