REVOLTÁT, -Ă, revoltați, -te, adj. 1. Indignat. 2. Răsculat, răzvrătit. – V. revolta. Cf. fr. révolté.
REVOLTÁ, revólt, vb. I. 1. Refl. A fi cuprins de revoltă, de indignare; a se indigna. 2. Refl. și tranz. A (se) răscula, a (se) răzvrăti. – Din fr. révolter.
A SE REVOLTÁ mă revólt intranz. 1) A fi cuprins de revoltă; a-și manifesta revolta; a se indigna. 2) A face revoltă; a se răzvrăti; a se răscula /<fr. révolter
REVOLTÁ vb. I. 1. refl. A fi cuprins de revoltă, de indignare. 2. refl., tr. A (se) răscula, a (se) răzvrăti. [P.i. revólt. / < fr. révolter, cf. it. rivoltare].
REVOLTÁ vb. I. refl. a fi cuprins de revoltă, de indignare. II. refl., tr. a (se) răscula, a (se) răzvrăti. (< fr. révolter)