Dictionare:
Toate
DEX
Sinonime
Antonime
Neologisme
Ortografic
Arh. & Reg.
Etimologic
Academic
definiția revocare definiție dex
revocare
găsește rime pentru
revocare
Cuvinte apropiate:
evocare
,
reevocare
,
revocare
REVOCÁRE,
revocări
,
s.f.
1.
Acțiunea
de
a
revoca
și
rezultatul
ei;
revocație
.
2.
(
Jur
.)
Desfacere
unilaterală
a unui
act
prin
manifestarea
de
voință
a
persoanei
care l-a
făcut
. ♦
Desfacere
a unui
act
juridic
în
cazurile
prevăzute
de
lege
.
3.
Act
prin care
organul
de
stat
competent
hotărăște
încetarea
calității
sale
de
membru
într-un
organ
ales
. ♦
Retragere
de
către
alegători
a
mandatului
încredințat
unei
persoane
de a-i
reprezenta
în
organele
de
conducere
ale
statului
. – V.
revoca
.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia revocare
REVOCÁRE
s.
anulare
,
contramandare
, (înv.)
revocație
. (~
unui
ordin
.)
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia revocare
revocáre
s. f., g.-d.
art
.
revocării
;
pl.
revocări
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia revocare
REVOC//ÁRE ~ări
f.
1)
v.
A
REVOCA
.
2)
Retragere
de
către
alegători
a
mandatului
încredințat
unei
persoane
. /v
. a
revoca
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia revocare
REVOCÁRE
s.f.
Acțiunea
de a
revoca
și
rezultatul
ei;
anulare
,
retragere
,
contramandare
;
revocație
. [<
revoca
].
Dictionar: Dictionar de neologisme - DN
|
definitia revocare
REVOCÁ
,
revóc
, vb. I. Tranz.
1.
A
anula
, a
abroga
, a
contramanda
un
decret
, un
ordin
, o
dispoziție
.
2.
A
scoate
dintr-o
funcție
publică
, în
baza
unui
drept
legal
, pe cineva care a
fost
numit
în aceea
funcție
printr-un
act
de
guvernământ
. – Din fr.
révoquer
, lat.
revocare
.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia revocare
REVOCÁ
vb. a
anula
, a
contramanda
.
(A ~ un
ordin
.)
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia revocare
A revoca
≠ a
desemna
, a
numi
Dictionar: Dictionar de antonime
|
definitia revocare
revocá
vb., ind. prez. 1 sg.
revóc
,
3 sg. și pl.
revócă
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia revocare
A REVOCÁ revóc
tranz
. 1)
(
legi
,
dispoziții
oficiale
etc.)
A
declara
nul
printr-un
ordin
; a
anula
; a
contramanda
; a
abroga
; a
aboli
; a
infirma
. ~
un
arest
.
2)
(
miniștri
sau
titulari
)
A
înlătura
din
funcție
; a
destitui
. ~
un amba-sador. ~ un
funcționar
.
/<fr.
révoquer
, lat.
revocare
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia revocare
REVOCÁ
vb. I. tr.
1.
A
anula
, a
contramanda
(un
ordin
, o
lege
etc.).
2.
A
destitui
dintr-o
funcție
publică
, în
baza
unui
drept
legal
, pe cineva care a
fost
numit
printr-un
act
de
guvernământ
. [P.i.
revóc
, 3,6
revocă
, conj.
revoce
. / < fr.
révoquer
, cf. lat.
revocare
].
Dictionar: Dictionar de neologisme - DN
|
definitia revocare
REVOCÁ
vb. tr.
1. a
anula
, a
contramanda
(un
ordin
, un
decret
etc.) 2. a
destitui
dintr-o
funcție
publică
, în
baza
unui
drept
legal
. (< fr.
révoquer
, lat.
revocare
)
Dictionar: Marele dictionar de neologisme - MDN
|
definitia revocare
Widget WebDex
- Ia cu tine dictionarul explicativ roman in blogul, pagina sau site-ul tau!
Plugin de browser
- Adauga pluginul de cautare WebDex in browserul tau.
Webdex.ro foloseste cookies pentru a putea afisa rezultatele corecte. Continuand navigarea pe acest site, esti de acord cu folosirea de cookies.
Mai multe detalii
OK