Dictionare:
Toate
DEX
Sinonime
Antonime
Neologisme
Ortografic
Arh. & Reg.
Etimologic
Academic
definiția restanțiere definiție dex
restanțiere
găsește rime pentru
restanțiere
Cuvinte apropiate:
restanțier
RESTANȚIÉR, -Ă,
restanțieri
, -e,
adj. (
Adesea
substantivat
) Care a
rămas
în
urmă
cu o
lucrare
, cu o
plată
etc. ♦ (
Despre
studenți
) Care nu și-a
trecut
examenul
la
termenul
fixat
. [Pr:
-ți-
er
] –
Restanță
+ suf.
-
ier
.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia restanțiere
RESTANȚIÉR
adj. (înv.)
îndărătnic
.
(O
persoană
~ la
plată
.)
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia restanțiere
restanțiér
adj. m. (
sil
.
-ți-
er
), pl.
restanțiéri
;
f. sg.
restanțiéră
, pl.
restanțiére
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia restanțiere
RESTANȚIÉR ~ă (~i, ~e
)
și
substantival
Care are o
restanță
; cu
restanțe
. [
Sil
.
-ți-
er
] /
restanță
+ suf.
~
ier
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia restanțiere
RESTANȚIÉR, -Ă
adj.
(
adesea
s.
)
Rămas
în
urmă
, în
restanță
(cu o
lucrare
, cu o
plată
, cu un
examen
etc.). [Pron.
-ți-
er
. / <
restanță
+
-
ier
].
Dictionar: Dictionar de neologisme - DN
|
definitia restanțiere
RESTANȚIÉR, -Ă
adj., s. m. f.
(cel)
rămas
în
restanță
(cu o
lucrare
, cu o
plată
, cu un
examen
etc.). (<
restanță
+ -
ier
)
Dictionar: Marele dictionar de neologisme - MDN
|
definitia restanțiere
Widget WebDex
- Ia cu tine dictionarul explicativ roman in blogul, pagina sau site-ul tau!
Plugin de browser
- Adauga pluginul de cautare WebDex in browserul tau.
Webdex.ro foloseste cookies pentru a putea afisa rezultatele corecte. Continuand navigarea pe acest site, esti de acord cu folosirea de cookies.
Mai multe detalii
OK