REDUPLICÁRE, reduplicări, s.f. Acțiunea de a reduplica și rezultatul ei; reduplicație. – V. reduplica.
REDUPLICÁRE s. (FON.) reduplicație.
reduplicáre s. f. (sil. -pli-), g.-d. art. reduplicării; pl. reduplicări
REDUPLICÁRE s.f. Acțiunea de a reduplica și rezultatul ei; reduplicație. ♦ Dublare, repetare. [< reduplica].
REDUPLICÁ, redúplic, vb. I. Tranz. A dubla. ♦ (Fon.) A repeta unul sau mai multe foneme din rădăcina unui cuvânt, pentru a da cuvântului altă valoare morfologică sau stilistică sau pentru a forma un cuvânt nou. – Din lat. reduplicare.
A REDUPLICÁ redúplic tranz. 1) rar (acțiuni sau lucruri) A efectua a doua oară; a duplica din nou. 2) lingv. (foneme, silabe etc.) A repeta de două ori. /<lat. reduplicare
REDUPLICÁ vb. I. tr. 1. (Rar) A dubla. 2. A repeta într-un cuvânt o silabă sau o literă pentru a da cuvântului altă valoare morfologică sau stilistică sau pentru a forma un cuvânt nou. [P.i. redúplic. / < it. reduplicare].
REDUPLICÁ vb. tr. 1. a dubla. 2. a repeta într-un cuvânt o silabă, o literă pentru a da cuvântului altă valoare morfologică sau stilistică ori pentru a forma un cuvânt nou. (< lat. reduplicare)