definiția recurente definiție dex

recurente

găsește rime pentru recurente
Cuvinte apropiate: recurent

RECURÉNT1, -Ă

, recurenți, -te, adj. (Med.; despre boli) Care revine, care recidivează. ♢ Febră recurentă = boală infecțioasă caracterizată prin alternarea stărilor febrile cu stări nefebrile. – Din fr. récurrent.

RECURÉNT2, -Ă

, recurenți, -te s.m. și f. Persoană care face un recurs în justiție. – Din lat. recurrens, -ntis.

recurént

(care revine) adj. m., (persoană care face recurs) s. m., pl. recurénți; f. sg. recuréntă, pl. recurénte

RECURÉN//T1 ~tă (~ți, ~te

) 1) (despre boli) Care recidivează; cu proprietatea de a reveni. 2) Care revine la punctul inițial; cu proprietatea de a reveni la poziția inițială. Nerv ~. /<fr. récurrent

RECURÉN//T2 ~ți

m. Persoană care face un recurs în justiție. /<lat. recurrens, ~ntis

RECURÉNT, -Ă

adj. Care revine spre locul de origine. ♦ (Despre boli) Care revine, recidivează. ♢ Febră recurentă = boală infecțioasă cu aceleași simptome cu febra tifoidă; (mat.) serie recurentă = serie al cărei fiecare termen se calculează cu ajutorul termenilor care îl precedă. [< fr. récurrent, cf. lat. recurrens < recurrere – a veni înapoi].

RECURÉNT, -Ă

s.m. și f. (Jur.) Cel care face un recurs în justiție. [< recurs].

RECURÉNT, -Ă

I. adj. 1. care revine la punctul de pornire; palindromic. 2. (despre boli) care recidivează. o febră ~ă = boală infecțioasă având aceleași simptome ca febra tifoidă. 3. (mat.) serie ~ă = serie al cărei fiecare termen se calculează cu ajutorul termenilor care îl precedă; iterativ (3). II. s. m. f. (jur.) cel care face recurs (1). (< fr. récurrent, lat. recurrens)

RECURÉNȚĂ,

recurențe, s.f. 1. Caracterul a ceea ce este recurent1; revenire. 2. (Mat.; în sintagma) Formulă de recurență = formulă care exprimă un termen dintr-un șir în funcție de valorile unor anumiți termeni precedenți. – Din fr. récurrence.

recurénță

s. f., g.-d. art. recurénței; pl. recurénțe

RECURÉNȚ//Ă ~e

f. Caracter recurent; revenire; întoarcere. Formulă de ~. /<fr. récurrence

RECURÉNȚĂ

s.f. Caracterul a ceea ce este recurent; repetiție, revenire. ♢ (Log.) Demonstrație prin recurență = demonstrație prin inducție completă, putând enumera toate cazurile cuprinse în clasa despre care se conchide. [Cf. fr. récurrence].

RECURÉNȚĂ

s. f. 1. însușirea de a fi recurent (I); repetiție, revenire, reîntoarcere. ♢ reacție a unui fapt asupra cauzei lui, a unei idei asupra faptului la care se referă. o (log.) raționament prin ~ = demonstrație prin inducție completă, putând enumera toate cazurile cuprinse în clasa despre care se conchide; (mat.) formulă de ~ = formulă care exprimă orice termen dintr-un șir, în funcție de termenii precedenți. 2. expunere a unei idei muzicale într-o succesiune riguroasă a sunetelor, de la ultimul la primul sunet. 3. fază de avansare a unui ghețar aflat într-o perioadă generală de recul (3). (< fr. récurrence)
Widget WebDex - Ia cu tine dictionarul explicativ roman in blogul, pagina sau site-ul tau!
Plugin de browser - Adauga pluginul de cautare WebDex in browserul tau.
Majoritatea definitiilor incluse in acest dictionar explicativ roman online sunt preluate din baza de definitii a DEX Online. Webdex nu isi asuma responsabilitatea pentru faptele ce rezulta din utilizarea informatiilor prezente pe acest site si nu are nici o raspundere cu privire la corectitudinea si coerenta informatiilor prezentate. Dex Online este transpunerea pe internet a unor dictionare de prestigiu ale limbii romane. DEX Online - dictionar explicativ roman este creat si intretinut de un colectiv de voluntari. Definitiile DEX Online sunt preluate textual din sursele mentionate, cu exceptia greselilor evidente de tipar. DEX Online - dictionar explicativ este un proiect distribuit.


Curs valutar