Dictionare:
Toate
DEX
Sinonime
Antonime
Neologisme
Ortografic
Arh. & Reg.
Etimologic
Academic
definiția ratacind definiție dex
ratacind
găsește rime pentru
ratacind
RĂTĂCÍ
,
rătăcesc
, vb.
IV
.
1.
Refl. A
pierde
drumul
, a
greși
direcția
, a nu mai
ști
unde se
află
. ♦ A se
pierde
de cineva; a se
răzleți
. ♦ intranz. A
umbla
de
ici
-
colo
căutând
drumul
,
încercând
să
iasă
la
liman
, să se
orienteze
, să
ajungă
la
țintă
.
2.
Intranz. A
pribegi
, a
hoinări
, a
colinda
. ♦ Refl. A se
așeza
într-un
loc
străin
; a se
aciua
, a se
pripăși
.
3.
Tranz. A nu mai
ști
unde a
fost
pus
sau unde se
găsește
cineva sau ceva; a
pierde
. ♦ Refl. A
ajunge
, a se
afla
într-un
loc
unde nu se
aștepta
nimeni
să se
afle
. – Din lat.
*erraticire
(=
*erraticare
<
erraticus
).
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia ratacind
RĂTĂCÍ
vb.
1.
a
greși
, a
încurca
, a
pierde
.
(A ~
poteca
.)
2.
a
greși
, (înv.) a
sminti
.
(A ~
drumul
spre
casă
.)
3.
a se
pierde
, (
reg
.) a se
zăhătui
, a se
zărăsti
.
(S-a ~ în
pădure
.)
4.
v.
răzleți
.
5.
v.
pierde
.
6.
v.
hoinări
.
7.
v.
hoinări
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia ratacind
RĂTĂCÍ
vb. v.
aciua
,
cuibări
,
oploși
,
pripăși
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia ratacind
rătăcí
vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl.
rătăcésc
,
imperf. 3 sg.
rătăceá
;
conj. prez. 3 sg. și pl.
rătăceáscă
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia ratacind
A RĂTĂC//Í ~ésc 1
.
intranz
. 1) A
umbla
căutând
drumul
. 2) A
merge
din
loc
în
loc
fără
un
scop
precis
; a
umbla
; a
hoinări
; a
vagabonda
. 2.
tranz.
1) (
obiecte
) A
încurca
printre
altele
de
același
fel
,
neștiind
unde se
află
.
~ o
carte
.
2) A
merge
pe o altă
cale
decât
cea
dorită
; a nu
găsi
calea
dorită
. /cf. lat.
erraticus
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia ratacind
A SE RĂTĂC//Í mă ~ésc
intranz
. 1) A
pierde
drumul
, îndreptându-se în altă
direcție
.
S-a ~it în
pădure
.
2) A se
pierde
, îndepărtân-
du
-se (de cineva). 3)
fig.
A se
abate
de la
calea
cea
dreaptă
. /cf. lat.
erraticus
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia ratacind
rătăcí (rătăcésc, rătăcít),
vb. –
1.
A
pierde
; a
răzleți
. –
2.
A
greși
drumul
, a se
abate
din
cale
. –
3.
A
înstrăina
, a
aliena
. –
4.
A
hoinări
, a
vagabonda
.
Origine
îndoielnică
,
dar
probabil
expresivă
,
cum
o
arată
suf. -
ci.
Trebuie
să
țină
de
familia
expresivă
a lui
răcan
,
cf.
rătăcanie
.
Der. din lat.
errātĭcus
(Pușcariu 1450; REW 2905; Tiktin;
Candrea
) sau *
errātĭcāre
(Pușcariu,
Dimin.,
141) este
neconvingătoare
. – Der.
rătăceală
,
s.f. (
pierdere
a
drumului
);
rătăcitor
,
adj. (
hoinar
,
pribeag
).
Dictionar: Dictionarul etimologic roman - DER
|
definitia ratacind
Widget WebDex
- Ia cu tine dictionarul explicativ roman in blogul, pagina sau site-ul tau!
Plugin de browser
- Adauga pluginul de cautare WebDex in browserul tau.
Webdex.ro foloseste cookies pentru a putea afisa rezultatele corecte. Continuand navigarea pe acest site, esti de acord cu folosirea de cookies.
Mai multe detalii
OK