rînduneá (-éle),
s.f. –
Pasăre călătoare (Hirundo
rustica). – Var.
rîndunică, rînduniță, rîndurea, rîndurică. Mr.
(a)lîndură, (a)rîndură, lindurușe. Lat.
hirundinem, de la
forma dim. *
hirundinĕlla (
Diez, I, 357;
Pascu, I, 32; Philippide, II, 659; REW 4146), cf. it.
rondinella, fr.
hirondelle;
pentru pierderea lui
hi- în
dialectele din S, cf. S.
Pieri,
Arch. Rom., XII, 157.
Ipoteza din lat. *
harundŭla (
Candrea,
Éléments, 43; Pușcariu 1465) nu pare
necesară. În
uzul actual, este un
hibrid morfologic,
deși se
obișnuiește folosirea sing.
rîndunică (care
înlocuiește tot mai
mult pe
rîndunea)
alături de pl.
rîndunele. Der.
rîndunică, s.f. (
ultima din
cele cinci pînze de
catarg;
furcuță la
cai);
rîndunel, adj. (
agil,
rapid).