Dictionare:
Toate
DEX
Sinonime
Antonime
Neologisme
Ortografic
Arh. & Reg.
Etimologic
Academic
definiția răpeai definiție dex
răpeai
găsește rime pentru
răpeai
Cuvinte apropiate:
răpăi
,
răpăi
RĂPÍ,
răpesc
, vb.
IV
. Tranz.
1.
A
lua
cu
sila
pe cineva, a
duce
cu
sine
în
mod
silnic
pe cineva; a
fura
. ♦ A
lua
pe cineva
dintre
cei
vii
, a
curma
viața
cuiva. ♦ A
smulge
pe cineva dintr-un
loc
.
2.
A
lua
(prin
abuz
) ceva, a se
face
stăpân
pe un
bun
material
care
aparține
altuia
; a
jefui
. ♦ A
cotropi
(un
teritoriu
, o
țară
etc.). ♦ Fig. A
lipsi
pe cineva de..., a
smulge
ceea ce i se
cuvine
, ceea ce îi
revine
cuiva.
3.
Fig. A
fermeca
, a
încânta
, a
vrăji
, a
captiva
. [Var.: (înv. și pop.)
hrăpí
vb.
IV
] – Din lat.
rapire
(=
rapere
).
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia răpeai
RĂPÍ
vb.
1.
a
lua
.
(
Gangsterii
au ~t-o din
parc
.)
2.
a
fura
.
(Își ~
logodnica
.)
3.
a
jefui
, a
prăda
, (înv.) a
răpști
.
(
Le
~
întreaga
agoniseală
.)
4.
a
smulge
.
(
Dușmanul
le
-a ~ o
parte
din
țară
.)
5.
v.
în-
cânta
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia răpeai
răpí
vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl.
răpésc
,
imperf. 3 sg.
răpeá
;
conj. prez. 3 sg. și pl.
răpeáscă
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia răpeai
A RĂP//Í~ésc
tranz.
1)
(
ființe
) A
lua
cu
forța
,
ducând
cu
sine
și
ținând
în
stăpânirea
sa; a
fura
. 2)
fig.
(
mai
ales
despre
moarte
)
A
lipsi
de
zile
(
smulgând
dintre
cei
vii
). ♢
~
viața
(sau
zilele
) a
ucide
. 3) (
bunuri
mate
-riale)
A-și
însuși
prin
abuz
de
putere
; a
lua
cu
forța
, însușindu-și în
mod
ilegal
; a
fura
.
~
teritorii
străine
. 4) A
face
să nu mai
posede
.
~
liniștea
. 5)
fig.
(
persoane
) A
ademeni
prin
farmec
; a
atrage
,
cucerind
atenția
și
seducând
.
Lectu
ra
l-a
răpit
complet
.
♢
~
inima
a
cuceri
dragostea
. /<lat.
rapire
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia răpeai
răpí,
răpésc
,
vb.
IV
(
reg
.) a
săpa
adânc
.
Dictionar: Dictionar de arhaisme si regionalisme - DAR
|
definitia răpeai
răpí (răpésc, răpít),
vb. – A
lua
cu
sila
, a
duce
, a
fura
. – Mr.
arachiu, arăchire,
arap
, arăpire;
megl.
răpes,
răpiri
.
Lat.
rapῑre
(Pușcariu 1434; REW 7049;
Pascu
, I, 37), cf. it.
rapire
,
fr.
ravir.
– Der.
răpitor
,
adj. (care
răpește
,
fermecător
);
răpitură
, s.f. (
pradă
);
rapt
,
s.n., din fr.
rapt
.
Dictionar: Dictionarul etimologic roman - DER
|
definitia răpeai
Widget WebDex
- Ia cu tine dictionarul explicativ roman in blogul, pagina sau site-ul tau!
Plugin de browser
- Adauga pluginul de cautare WebDex in browserul tau.
Webdex.ro foloseste cookies pentru a putea afisa rezultatele corecte. Continuand navigarea pe acest site, esti de acord cu folosirea de cookies.
Mai multe detalii
OK