Dictionare:
Toate
DEX
Sinonime
Antonime
Neologisme
Ortografic
Arh. & Reg.
Etimologic
Academic
definiția punctare definiție dex
punctare
găsește rime pentru
punctare
Cuvinte apropiate:
punctar
,
punctare
,
punctuare
,
puntare
PUNCTÁRE,
punctări
,
s.f.
Acțiunea
de
a
puncta
și
rezultatul
ei. ♦
Indicarea
cu
punctatorul
, pe
suprafața
unei
piese
, a unor
repere
care
urmează
să fie
perforate
. – V.
puncta
.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia punctare
punctáre
s. f. (
sil
.
punc-
), g.-d.
art
.
punctării
;
pl.
punctări
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia punctare
PUNCTÁRE
s.f.
Acțiunea
de a
puncta
și
rezultatul
ei. [<
puncta
].
Dictionar: Dictionar de neologisme - DN
|
definitia punctare
PUNCTÁ,
punctez
,
vb. I. Tranz.
1.
A
face
sau a
forma
puncte
care
ies
în
evidență
pe un
fond
mai
larg
, de
obicei
de altă
culoare
; a
face
să
apară
ceva ca
niște
puncte
pe o
suprafață
. ♦ Fig. A
scoate
în
evidență
, a
sublinia
, a
marca
.
2.
(
Sport
) A
însemna
punctele
fiecărei
partide
sau
etape
câștigate
. ♦ A
obține
puncte
printr-un
joc
sportiv
.
3.
A
asambla
provizoriu
două
piese
care
urmează
să fie
sudate
prin
câteva
puncte
de
sudură
executate
de-a
lungul
liniei
de
sudură
. – Din
punct
(după fr.
poncteur).
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia punctare
PUNCTÁ
vb. v.
accentua
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia punctare
PUNCTÁ
vb. v.
adulmeca
,
înscrie
,
marca
,
mirosi
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia punctare
punctá
vb. (
sil
.
punc-
), ind. prez. 1 sg.
punctéz
, 3 sg. și pl.
puncteáză
, imperf. 3 sg.
punctá
;
conj. prez. 3 sg. și pl.
punctéze
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia punctare
A PUNCT//Á ~éz
tranz.
1) A
însemna
cu
puncte
. 2)
fig.
A
scoate
în
relief
; a pune în
lumină
; a
evidenția
; a
sublinia
.
Haina
ajustată
îi ~ează
mersul
grațios
. 3)
sport
(
puncte
) A
obține
în
defavoarea
adversarului
. /Din
punct
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia punctare
PUNCTÁ
vb. I. tr.
1.
A
însemna
, a
presăra
cu
puncte
; (
gram
.
) a pune
semne
de
punctuație
. ♦ (
Tehn
.
) A
marca
o
piesă
cu
ajutorul
punctatorului
.
2.
(
Fig.
) A
sublinia
, a
marca
, a
accentua
.
3.
(
Sport
) A
însemna
punctele
unei
partide
sau
ale
unei
etape
. [Var.
punta
vb. I. / după fr.
ponctuer,
pointer
].
Dictionar: Dictionar de neologisme - DN
|
definitia punctare
PUNCTÁ
vb. tr.
1. a
însemna
, a
presăra
(o
suprafață
) cu
puncte
. ♢ (
tehn
.) a
marca
o
piesă
cu
ajutorul
punctatorului
. 2. (fig.) a
sublinia
, a
scoate
în
evidență
, a
accentua
. 3. (
sport
) a
obține
puncte
într-o
întrecere
; a
înregistra
punctele
unei
partide
. (după fr.
pointer
)
Dictionar: Marele dictionar de neologisme - MDN
|
definitia punctare
PUNCTÁR,
punctare,
s.n. (
Tehn
.)
Punctator
. –
Puncta
+ suf.
-
ar
.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia punctare
PUNCTÁR
s. v.
chernăr
,
punctator
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia punctare
punctár
s. n., pl.
punctáre
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia punctare
Widget WebDex
- Ia cu tine dictionarul explicativ roman in blogul, pagina sau site-ul tau!
Plugin de browser
- Adauga pluginul de cautare WebDex in browserul tau.
Webdex.ro foloseste cookies pentru a putea afisa rezultatele corecte. Continuand navigarea pe acest site, esti de acord cu folosirea de cookies.
Mai multe detalii
OK