busuióc
s.m. –
Plantă (
Ocimum basilicum),
cea mai
comună și
apreciată dintre florile cunoscute tradițional în
popor. –
2. (Arg.)
Cuțit,
briceag. –
3. (Adj.) Se
spune despre fructele cu
gust asemănător cu
strugurele tămîios. – Var.
bus(i)oc, bus(u)ioc. Mr.
busuloc, busulac, busiloc. Sb.
bosiok (Miklosich,
Fremdw., 78; Cihac, II, 35), sau mag.
bosziók, busziók (
DAR). Cuvînt
comun multor limbi,
provenind din gr. βασιλιϰόν, cf. it.
basilico, fr.
basilic, alb.
bozëljok, bg.
bosiljak, bolisljok;
totuși. este
greu de
susținut der.
directă din gr. *βασιλιαϰόν,
propusă de Diculescu,
Elementele, 461.