PRÓNIE s.f. (Înv. și pop.) Dumnezeire; Dumnezeu; Providență. – Din ngr. prónia.
PRÓNIE s. v. cer.
PRÓNIE s. v. atotputernicul, creatorul, divinitate, domnul, dumnezeire, Dumnezeu, părinte, providență, puternicul, stăpânul, tatăl, ziditorul.
PRÓNIE f. înv. Forță divină; divinitate; dumnezeire; providență. /<ngr. prónia
prónie (-ii), s.f. – Providență. Ngr. πρόνοια (Gáldi 239).