PRIÉLNIC, -Ă, prielnici, -ce, adj. Care favorizează apariția sau desfășurarea unei acțiuni, a unui fenomen, a unui eveniment; favorabil, avantajos; potrivit, oportun. [Pr.: pri-el-] – Prii + suf. -elnic.
PRIÉLNIC adj. 1. v. favorabil. 2. v. binevenit. 3. v. binefăcător. 4. favorabil, propice, (fig.) surâzător. (Perspective ~.) 5. favorabil, nimerit, potrivit, propice, (pop.) priincios. (Un vânt ~ din spate.) 6. v. frumos.
Prielnic ≠ vitreg, neprielnic
PRIÉLNI//C ~că (~ci, ~ce) 1) Care priește; care este în favoarea cuiva sau a ceva; favorabil; propice. 2) (despre împrejurări) Care apare la locul și la timpul potrivit; corespunzător situației; oportun. [Sil. pri-el-] /a prii + suf. ~elnic