Dictionare:
Toate
DEX
Sinonime
Antonime
Neologisme
Ortografic
Arh. & Reg.
Etimologic
Academic
definiția practicii definiție dex
practicii
găsește rime pentru
practicii
líberă práctică
adj. + s. f.
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia practicii
líberă práctică
adj. + s. f.
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia practicii
PRÁCTIC, -Ă,
practici
, -ce,
adj.
1.
Care se
poate
executa
sau care se
efectuează
în
mod
concret
; care se
verifică
prin
practică
și se
poate
aplica
în
viață
; care se
bazează
pe
practică
;
concret
,
real
. ♦ Care
corespunde
necesităților
de
fiecare
zi
; care este
ușor
de
întrebuințat
,
util
,
comod
sau
economicos
.
2.
(
Despre
oameni
) Care
știe
să se
orienteze
în
viața
de toate
zilele
, care
știe
să
aplice
cunoștințele
la
viața
de toate
zilele
, care are
simțul
realității
;
p. ext.
îndemânatic
,
destoinic
,
priceput
. – Din fr.
pratique,
lat.
practicus.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia practicii
PRÁCTIC
adj.
1.
v.
eficace
.
2.
comod
,
lesnicios
.
(O
soluție
~.)
3.
pozitiv
,
realist
.
(Un
spirit
~.)
4.
pragmatic
,
utilitar
,
utilitarist
.
(O
concepție
~.)
5.
aplicat
.
(
Învățământ
~.)
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia practicii
PRÁCTIC
adj. v.
abil
,
bun
,
capabil
,
competent
,
destoinic
,
deștept
,
dibaci
,
dotat
,
experimentat
,
ingenios
,
iscusit
,
isteț
,
încercat
,
îndemânatic
,
înzestrat
,
meșter
,
practician
,
pregătit
,
priceput
,
valoros
,
versat
,
vrednic
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia practicii
práctic
adj. m., pl.
práctici
;
f. sg.
práctică
, pl.
práctice
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia practicii
PRÁCTI//C ~că
(
~ci
,
~ce
) (
în
opoziție
cu
teoretic
) 1) Care ține de
practică
;
propriu
practicii.
Activitate
~că
. 2) Care este
bine
adaptat
pentru
a fi
folosit
într-un
anumit
scop
; care
poate
fi
folosit
sau
mânuit
cu
ușurință
;
comod
. 3) (
despre
persoane
) Care se
orientează
cu
abilitate
în
viața
cotidiană
; care
află
aplicare
oricăror
lucruri
sau
situații
;
priceput
.
Femeie
~că
. /<fr.
pratique,
lat.
practicus
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia practicii
práctic (práctică),
adj. –
Util
,
priceput
,
versat
. Lat.
praticus
(
sec
. XIX). – Der.
practică
,
s.f., din fr.
pratique
, și mai
înainte
(
sec
. XVIII) din ngr. πραϰτϰά (Gáldi 234);
nepractic
, adj. (
puțin
practic
,
impracticabil
);
practicabil
,
adj., din fr.
praticable
;
impracticabil
,
adj. (
impracticabil
);
practica
,
vb., din fr.
pratiquer
;
practicant
,
adj. și s.m., din fr.
pratiquant
și ca s. din germ.
Prakticant
;
practician
,
s.m., din fr.
praticien
;
practicos
,
adj. (
expert
,
experimentat
), din ngr. πραϰτϰός,
sec
. XIX, înv. Cf.
praxis
.
Dictionar: Dictionarul etimologic roman - DER
|
definitia practicii
PRÁCTIC, -Ă
adj.
1.
Referitor
la
practică
. ♦ Care
tinde
către
o
acțiune
,
către
o
realizare
; care
realizează
, dă
rezultate
concrete
;
util
. ♦
Comod
,
folositor
;
ingenios
.
2.
Cu
spirit
de
acțiune
;
îndemânatic
,
destoinic
. [Cf. fr.
pratique
, germ.
praktisch
< lat.
practicus
].
Dictionar: Dictionar de neologisme - DN
|
definitia practicii
PRÁCTIC, -Ă
I.
adj.
1.
referitor
la
practică
. ♢ care
tinde
către
o
acțiune
,
către
o
realizare
; care
realizează
ceva, dă
rezultate
concrete
;
util
. ♢
comod
,
folositor
;
ingenios
. 2. (
despre
oameni
) cu
spirit
de
acțiune
;
îndemânatic
,
destoinic
. II. s. f. 1.
activitate
a
oamenilor
îndreptată
spre
crearea
condițiilor
necesare
existenței
și
dezvoltării
societății
, în
primul
rând
procesul
producției
materiale
. ♢
aplicare
a
cunoștințelor
teoretice
; (p. ext.)
experiență
,
rutină
. ♢
stagiu
pe care
îl
face
un
student
sau un
elev
într-o
întreprindere
. 2.
ansamblu
de
metode
și de
procedee
aplicate
și
verificate
efectiv
. 3.
exercitare
a unei
profesiuni
;
profesare
. 4. (pl.)
ceremonie
,
manifestare
exterioară
specifică
unui
cult
, unei
credințe
etc. (< lat.
practicus
, gr.
praktikos
, germ.
praktisch
, după fr.
pratique
, germ.
Praktik
, gr.
praktike
)
Dictionar: Marele dictionar de neologisme - MDN
|
definitia practicii
PRÁCTICĂ,
practici
,
s.f.
1.
Practicare
,
p. ext.
deprindere
,
obicei
,
rutină
.
2.
Activitate
a
oamenilor
îndreptată
spre
crearea
condițiilor
necesare
existenței
societății
, în
primul
rând
spre
producerea
și
crearea
bunurilor
materiale
și a
valorilor
culturale
;
metodă
,
procedeu
aplicat
și
verificat
efectiv
. ♢
Loc
. adv.
În
practică
= în
mod
concret
, în
realitate
. ♢ Expr.
A pune în
practică
= a
aplica
.
3.
Exercitare
a unei
profesiuni
, a unei
discipline
,
profesare
a unei
științe
, a unei
arte
.
4.
Aplicare
și
verificare
efectivă
a
cunoștințelor
teoretice
dobândite
într-un
domeniu
oarecare
.
Practică
pedagogică
.
♦
Stagiu
de
perfecționare
sau de
dobândire
a unor
cunoștințe
practice
pe care-l
face
, într-o
fabrică
, într-o
întreprindere
etc., un
student
sau un
elev
.
Practică
de
producție
.
5.
(Mai
ales
la pl.)
Ceremonie
,
manifestare
exterioară
de
cult
. – Din germ.
Praktik,
fr.
pratique.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia practicii
PRÁCTICĂ
s.
1.
v.
aplicare
.
2.
v.
procedură
.
3.
exercițiu
, (
rar
)
deprindere
.
(Are
multă
~ în acest
domeniu
.)
4.
v.
experiență
.
5.
v.
datină
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia practicii
PRÁCTICĂ
s. v.
abilitate
,
capacitate
,
competență
,
destoinicie
,
dexteritate
,
dibăcie
,
ingeniozitate
,
iscusință
,
isteție
,
istețime
,
îndemânare
,
pregătire
,
pricepere
,
seriozitate
,
știintă
,
talent
,
ușurință
,
valoare
,
vrednicie
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia practicii
práctică
s. f., g.-d.
art
.
prácticii;
pl.
práctici
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia practicii
PRÁCTI//CĂ ~ci
f.
1)
Activitate
volitivă
care
vizează
un
rezultat
concret
;
acțiune
de
transformare
a
lumii
. 2)
Mod
concret
de
exercitare
a unei
activități
.
~ca
vieții
. 3)
Ansamblu
de
metode
și
procedee
aplicate
în
anumite
condiții
concrete
. 4)
Ansamblu
de
deprinderi
concrete
dobândite
în
procesul
exercitării
unei
profesii
sau
specialități
;
experiență
. 5)
Proces
de
aplicare
și de
verificare
într-un
domeniu
de
activitate
a
cunoștințelor
teoretice
acumulate
prin
studiu
. [G.-D.
practicii
] /<germ.
Praktik,
fr.
pratique
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia practicii
PRÁCTICĂ
s.f.
1.
Activitatea
oamenilor
îndreptată
spre
crearea
condițiilor
necesare
existenței
și
dezvoltării
societății
, în
primul
rând
procesul
producției
materiale
. ♦
Aplicare
și
verificare
pe
teren
a
cunoștințelor
teoretice
dobândite
într-un
domeniu
oarecare
.
2.
Ansamblu
de
metode
și de
procedee
aplicate
și
verificate
efectiv
.
3.
Experiență
,
rutină
.
4.
Exercitarea
unei
profesiuni
;
profesare
. [Pl.
-ci
. / cf. germ.
Praktik
, fr.
pratique
< lat.
practicus
, gr.
praktikos
].
Dictionar: Dictionar de neologisme - DN
|
definitia practicii
Widget WebDex
- Ia cu tine dictionarul explicativ roman in blogul, pagina sau site-ul tau!
Plugin de browser
- Adauga pluginul de cautare WebDex in browserul tau.
Webdex.ro foloseste cookies pentru a putea afisa rezultatele corecte. Continuand navigarea pe acest site, esti de acord cu folosirea de cookies.
Mai multe detalii
OK