definiția politețe definiție dex

politețe

găsește rime pentru politețe
Cuvinte apropiate: apolitețe, apolitețe, apolitețe, politeță, politețe, politețe, politețe

POLITÉȚE

, (2) politeți, s.f. 1. Atitudine, comportare conformă cu buna-cuviință, amabilă, politicoasă; amabilitate. ♢ Pronume personal (sau posesiv) de politețe = pronume care se folosește în vorbirea cu sau despre o persoană căreia i se cuvine respect sau pentru a-i impune respect. ♢ Loc. adj. De politețe = a) care exprimă politețe; b) politicos, amabil; protocolar. ♢ Loc. adv. Din (sau de, rar, pentru) politețe = fiind obligat de anumite cerințe (formale) de conduită, de etichetă. ♦ Ansamblu de reguli de comportament în spiritul bunei-cuviințe, al amabilității și al respectului reciproc. 2. (Fam.; la pl.) Cuvinte sau gesturi care exprimă politețea (1) (exagerată a) cuiva față de cineva. [Pl. și: (2) politețuri. – Var.: politéță s.f.] – Din fr. politesse.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98 | definitia politețe

POLITÉȚE

, (2) politeți, s.f. 1. Atitudine, comportare conformă cu buna-cuviință, amabilă, politicoasă; amabilitate. ♢ Pronume personal (sau posesiv) de politețe = pronume care se folosește în vorbirea cu sau despre o persoană căreia i se cuvine respect sau pentru a-i impune respect. ♢ Loc. adj. De politețe = a) care exprimă politețe; b) politicos, amabil; protocolar. ♢ Loc. adv. Din (sau de, rar, pentru) politețe = fiind obligat de anumite cerințe (formale) de conduită, de etichetă. ♦ Ansamblu de reguli de comportament în spiritul bunei-cuviințe, al amabilității și al respectului reciproc. 2. (Fam.; la pl.) Cuvinte sau gesturi care exprimă politețea (1) (exagerată a) cuiva față de cineva. [Pl. și: (2) politețuri. – Var.: politéță s.f.] – Din fr. politesse.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98 | definitia politețe

POLITÉȚE

, (2) politeți, s.f. 1. Atitudine, comportare conformă cu buna-cuviință, amabilă, politicoasă; amabilitate. ♢ Pronume personal (sau posesiv) de politețe = pronume care se folosește în vorbirea cu sau despre o persoană căreia i se cuvine respect sau pentru a-i impune respect. ♢ Loc. adj. De politețe = a) care exprimă politețe; b) politicos, amabil; protocolar. ♢ Loc. adv. Din (sau de, rar, pentru) politețe = fiind obligat de anumite cerințe (formale) de conduită, de etichetă. ♦ Ansamblu de reguli de comportament în spiritul bunei-cuviințe, al amabilității și al respectului reciproc. 2. (Fam.; la pl.) Cuvinte sau gesturi care exprimă politețea (1) (exagerată a) cuiva față de cineva. [Pl. și: (2) politețuri. – Var.: politéță s.f.] – Din fr. politesse.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98 | definitia politețe

POLITÉȚE

s. 1. cuviință, decență, respect, (livr.) reverență, urbanitate, (livr. fig.) urbanism. (O atitudine plină de ~.) 2. amabilitate, manieră, (livr.) civilitate. (E de-o ~ ireproșabilă.) 3. v. curtoazie.
Dictionar: Dictionar de sinonime | definitia politețe

POLITÉȚE

s. 1. cuviință, decență, respect, (livr.) reverență, urbanitate, (livr. fig.) urbanism. (O atitudine plină de ~.) 2. amabilitate, manieră, (livr.) civilitate. (E de-o ~ ireproșabilă.) 3. v. curtoazie.
Dictionar: Dictionar de sinonime | definitia politețe

POLITÉȚE

s. 1. cuviință, decență, respect, (livr.) reverență, urbanitate, (livr. fig.) urbanism. (O atitudine plină de ~.) 2. amabilitate, manieră, (livr.) civilitate. (E de-o ~ ireproșabilă.) 3. v. curtoazie.
Dictionar: Dictionar de sinonime | definitia politețe

Politețe

≠ impolitețe, apolitețe, bădărănie, bruschețe, brutalitate, grosolănie, indelicatețe, nepolitețe, nedilecatețe, vulgaritate
Dictionar: Dictionar de antonime | definitia politețe

Politețe

≠ impolitețe, apolitețe, bădărănie, bruschețe, brutalitate, grosolănie, indelicatețe, nepolitețe, nedilecatețe, vulgaritate
Dictionar: Dictionar de antonime | definitia politețe

Politețe

≠ impolitețe, apolitețe, bădărănie, bruschețe, brutalitate, grosolănie, indelicatețe, nepolitețe, nedilecatețe, vulgaritate
Dictionar: Dictionar de antonime | definitia politețe

politéțe

s. f., art. politéțea, g.-d. art. politéții; (cuvinte, gesturi) pl. politéți/politéțuri
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane | definitia politețe

politéțe

s. f., art. politéțea, g.-d. art. politéții; (cuvinte, gesturi) pl. politéți/politéțuri
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane | definitia politețe

politéțe

s. f., art. politéțea, g.-d. art. politéții; (cuvinte, gesturi) pl. politéți/politéțuri
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane | definitia politețe

POLITÉȚ//E ~i

f. 1) Comportament politicos; atitudine amabilă; amabilitate. 2) Vorbă sau gest care exprimă un astfel de comportament (de obicei exagerat). [G.-D. politeții; Pl. și politețuri] /<fr. politesse
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX | definitia politețe

POLITÉȚ//E ~i

f. 1) Comportament politicos; atitudine amabilă; amabilitate. 2) Vorbă sau gest care exprimă un astfel de comportament (de obicei exagerat). [G.-D. politeții; Pl. și politețuri] /<fr. politesse
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX | definitia politețe

POLITÉȚ//E ~i

f. 1) Comportament politicos; atitudine amabilă; amabilitate. 2) Vorbă sau gest care exprimă un astfel de comportament (de obicei exagerat). [G.-D. politeții; Pl. și politețuri] /<fr. politesse
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX | definitia politețe

POLITÉȚE

s.f. Fel de a se purta, de a vorbi în societate, potrivit cerințelor buneicuviințe; amabilitate. [Var. politeță s.f. / < it. politezza, cf. fr. politesse].
Dictionar: Dictionar de neologisme - DN | definitia politețe

POLITÉȚE

s.f. Fel de a se purta, de a vorbi în societate, potrivit cerințelor buneicuviințe; amabilitate. [Var. politeță s.f. / < it. politezza, cf. fr. politesse].
Dictionar: Dictionar de neologisme - DN | definitia politețe

POLITÉȚE

s.f. Fel de a se purta, de a vorbi în societate, potrivit cerințelor buneicuviințe; amabilitate. [Var. politeță s.f. / < it. politezza, cf. fr. politesse].
Dictionar: Dictionar de neologisme - DN | definitia politețe

POLITÉȚE

s. f. fel de a se purta, a vorbi în societate potrivit cerințelor bunei-cuviințe; amabilitate. (< fr. politesse)
Dictionar: Marele dictionar de neologisme - MDN | definitia politețe

POLITÉȚE

s. f. fel de a se purta, a vorbi în societate potrivit cerințelor bunei-cuviințe; amabilitate. (< fr. politesse)
Dictionar: Marele dictionar de neologisme - MDN | definitia politețe

POLITÉȚE

s. f. fel de a se purta, a vorbi în societate potrivit cerințelor bunei-cuviințe; amabilitate. (< fr. politesse)
Dictionar: Marele dictionar de neologisme - MDN | definitia politețe

POLITÉȚĂ

s.f. v. politețe.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98 | definitia politețe

POLITÉȚĂ

s.f. v. politețe.
Dictionar: Dictionar de neologisme - DN | definitia politețe
Widget WebDex - Ia cu tine dictionarul explicativ roman in blogul, pagina sau site-ul tau!
Plugin de browser - Adauga pluginul de cautare WebDex in browserul tau.
Majoritatea definitiilor incluse in acest dictionar explicativ roman online sunt preluate din baza de definitii a DEX Online. Webdex nu isi asuma responsabilitatea pentru faptele ce rezulta din utilizarea informatiilor prezente pe acest site si nu are nici o raspundere cu privire la corectitudinea si coerenta informatiilor prezentate. Dex Online este transpunerea pe internet a unor dictionare de prestigiu ale limbii romane. DEX Online - dictionar explicativ roman este creat si intretinut de un colectiv de voluntari. Definitiile DEX Online sunt preluate textual din sursele mentionate, cu exceptia greselilor evidente de tipar. DEX Online - dictionar explicativ este un proiect distribuit.


Curs valutar