Dictionare:
Toate
DEX
Sinonime
Antonime
Neologisme
Ortografic
Arh. & Reg.
Etimologic
Academic
definiția polară definiție dex
polară
găsește rime pentru
polară
Cuvinte apropiate:
poară
,
podară
,
polabă
,
polar
,
polară
,
polari
,
polaro
,
polată
,
polatră
,
povară
POLÁRĂ
s.f.
Loc
geometric
al
punctelor
conjugate
cu un
punct
dat
, în
raport
cu
cele
două
puncte
în care o
secantă
mobilă
ce
trece
prin
punctul
dat
intersectează
o
conică
. [< germ.
Polare
].
Dictionar: Dictionar de neologisme - DN
|
definitia polară
POLÁR, -Ă
,
polari
, -e
, adj., s.f.
1.
Adj.
Privitor
la cei
doi
poli
1
ai
Pământului
, de la
poli
1
,
caracteristic
polilor
1
; din
regiunea
sau din
zona
polilor
1
. ♢
Noapte
polară
=
noapte
de
iarnă
care se
întâlnește
în
regiunile
situate
dincolo
de
cercul
polar
și care
poate
dura
până la o
jumătate
de
an
.
Steaua
polară
=
steaua
principală
din
constelația
Carului
-
Mic
,
situată
pe
prelungirea
boreală
a
axei
Pământului
, care
servește
ca
mijloc
de
orientare
și după care se
poate
stabili
direcția
nordului
.
Urs
polar
=
urs
alb
, v.
urs
.
2.
Adj.
Privitor
la
polii
1
unui
magnet
sau ai unei
pile
electrice
. ♦
Referitor
la un
corp
sau la un
mediu
care
prezintă
polaritate
.
3.
Adj. (
Mat
.; în
sintagma
) ♢
Coordonate
polare
=
coordonate
al
căror
sistem
de
referință
este
alcătuit
dintr-un
punct
și o
semiaxă
care
pornește
din acel
punct
.
4.
Adj. (
Fil
.) Care se
află
într-un
raport
de
polaritate
, care
prezintă
polaritate
.
5.
S.f.
Locul
geometric
al
punctelor
conjugate
armonic
cu un
punct
dat
în
raport
cu
cele
două
puncte
în care o
dreaptă
variabilă
ce
trece
prin
punctul
dat
intersectează
conica
dată. – Din lat.
polaris
, it.
polare
, fr.
polaire
.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia polară
POLÁR, -Ă
,
polari
, -e
, adj., s.f.
1.
Adj.
Privitor
la cei
doi
poli
1
ai
Pământului
, de la
poli
1
,
caracteristic
polilor
1
; din
regiunea
sau din
zona
polilor
1
. ♢
Noapte
polară
=
noapte
de
iarnă
care se
întâlnește
în
regiunile
situate
dincolo
de
cercul
polar
și care
poate
dura
până la o
jumătate
de
an
.
Steaua
polară
=
steaua
principală
din
constelația
Carului
-
Mic
,
situată
pe
prelungirea
boreală
a
axei
Pământului
, care
servește
ca
mijloc
de
orientare
și după care se
poate
stabili
direcția
nordului
.
Urs
polar
=
urs
alb
, v.
urs
.
2.
Adj.
Privitor
la
polii
1
unui
magnet
sau ai unei
pile
electrice
. ♦
Referitor
la un
corp
sau la un
mediu
care
prezintă
polaritate
.
3.
Adj. (
Mat
.; în
sintagma
) ♢
Coordonate
polare
=
coordonate
al
căror
sistem
de
referință
este
alcătuit
dintr-un
punct
și o
semiaxă
care
pornește
din acel
punct
.
4.
Adj. (
Fil
.) Care se
află
într-un
raport
de
polaritate
, care
prezintă
polaritate
.
5.
S.f.
Locul
geometric
al
punctelor
conjugate
armonic
cu un
punct
dat
în
raport
cu
cele
două
puncte
în care o
dreaptă
variabilă
ce
trece
prin
punctul
dat
intersectează
conica
dată. – Din lat.
polaris
, it.
polare
, fr.
polaire
.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia polară
POLÁR
adj.
(GEOGR., MET.)
rece
, (înv.)
polaric
.
(
Climă
,
zonă
~.)
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia polară
polár
adj. m., pl.
polári
;
f. sg.
poláră
, pl.
poláre
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia polară
polár
adj. m., pl.
polári
;
f. sg.
poláră
, pl.
poláre
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia polară
POLÁR ~ă
(
~i, ~e
) 1) Care este
caracteristic
polilor
Pământului
; de la
poli
. ♢
Stea
~
ă
stea
principală
din
constelatia
Ursa
Mică
, după care se
poate
determina
direcția
spre
polul
nord
.
Noapte
~
ă
v.
NOAPTE
.
Urs
~
v.
URS
. 2) Care ține de
polii
unui (
electro
)
magnet
;
propriu
polilor
unui (
electro
)
magnet
. 3)
fig.
Care se
caracterizează
prin
polaritate
; cu
polaritate
. /<lat.
polaris,
fr.
polaire
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia polară
POLÁR ~ă
(
~i, ~e
) 1) Care este
caracteristic
polilor
Pământului
; de la
poli
. ♢
Stea
~
ă
stea
principală
din
constelatia
Ursa
Mică
, după care se
poate
determina
direcția
spre
polul
nord
.
Noapte
~
ă
v.
NOAPTE
.
Urs
~
v.
URS
. 2) Care ține de
polii
unui (
electro
)
magnet
;
propriu
polilor
unui (
electro
)
magnet
. 3)
fig.
Care se
caracterizează
prin
polaritate
; cu
polaritate
. /<lat.
polaris,
fr.
polaire
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia polară
POLÁR
adj.
1.
Referitor
la
poli
(2), de la
poli
. ♦
Zonă
polară
=
zonă
cuprinsă
între
latitudinile
de 75° și
poli
.
2.
Referitor
la
polii
unui
magnet
sau ai unei
pile
electrice
. ♦
Referitor
la un
corp
sau la un
mediu
care
prezintă
polaritate
.
3.
(
Mat
.
)
Coordonate
polare
=
numere
reale
care
determină
poziția
unui
punct
în
plan
.
4.
(
Fil
.
) Care se
află
în
raport
de
polaritate
(1), care
prezintă
polaritate
. [Cf. fr.
polaire
].
Dictionar: Dictionar de neologisme - DN
|
definitia polară
POLÁR
adj.
1.
Referitor
la
poli
(2), de la
poli
. ♦
Zonă
polară
=
zonă
cuprinsă
între
latitudinile
de 75° și
poli
.
2.
Referitor
la
polii
unui
magnet
sau ai unei
pile
electrice
. ♦
Referitor
la un
corp
sau la un
mediu
care
prezintă
polaritate
.
3.
(
Mat
.
)
Coordonate
polare
=
numere
reale
care
determină
poziția
unui
punct
în
plan
.
4.
(
Fil
.
) Care se
află
în
raport
de
polaritate
(1), care
prezintă
polaritate
. [Cf. fr.
polaire
].
Dictionar: Dictionar de neologisme - DN
|
definitia polară
POLÁR
I.
adj.
1.
referitor
la
poli
(2), de la
poli
,
caracteristic
polilor
. o
zonă
~
ă
=
zonă
cuprinsă
între
latitudinile
de 75 și
poli
;
cerc
~ =
cerc
paralel
cu
ecuatorul
, care
delimitează
zonele
polare
;
Steaua
P~
ă
=
stea
principală
din
constelația
Carului
-
Mic
, care
indică
direcția
nord
. 2.
referitor
la
polii
unui
magnet
sau ai unei
pile
electrice
. ♢
referitor
la un
corp
, la un
mediu
care
prezintă
polaritate
. 3. (
mat
.)
coordonate
~ e =
coordonate
al
căror
sistem
de
referință
este
format
dintr-un
punct
(
pol
) și o
semiaxă
cu
originea
în acesta. 4. (
fil
.) care se
află
în
raport
de
polaritate
(2). II. s. f.
loc
geometric
al
punctelor
conjugate
cu un
punct
dat
, în
raport
cu
cele
două
puncte
în care o
secantă
variabilă
ce
trece
prin
punctul
dat
intersectează
o
conică
. (< fr.
polaire
, lat.
polaris
, it.
polare
)
Dictionar: Marele dictionar de neologisme - MDN
|
definitia polară
Steáua Poláră
s. pr. f.
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia polară
Steáua Poláră
s. pr. f.
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia polară
urs polár
s. m. + adj.
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia polară
Widget WebDex
- Ia cu tine dictionarul explicativ roman in blogul, pagina sau site-ul tau!
Plugin de browser
- Adauga pluginul de cautare WebDex in browserul tau.
Webdex.ro foloseste cookies pentru a putea afisa rezultatele corecte. Continuand navigarea pe acest site, esti de acord cu folosirea de cookies.
Mai multe detalii
OK