POJÁRNIȚĂ s. v. sunătoare.
POJÁRNIȚĂ s. v. sunătoare.
pojárniță s. f., g.-d. art. pojárniței; pl. pojárnițe
POJÁRNIȚ//Ă ~e f. Plantă erbacee cu tulpină erectă, înaltă, având frunze alungite și flori galbene-aurii, dispuse în inflorescente terminale, folosită în scopuri medicinale; sunătoare. /pojar + suf. ~niță
pojárniță, pojárnițe, s.f. 1. (pop.) sunătoare, pojar, pojarnică, pojărnică. 2. (înv. și reg.) loc pe care a fost un foc mare, un incendiu; morman de jeratic. 3. (reg.) epidemie de pojar.