Dictionare:
Toate
DEX
Sinonime
Antonime
Neologisme
Ortografic
Arh. & Reg.
Etimologic
Academic
definiția pocăit definiție dex
pocăit
găsește rime pentru
pocăit
Cuvinte apropiate:
mocăit
,
ocăit
,
pâcâit
,
pocăi
,
pocăit
,
pocănit
,
pocănit
,
pocăzit
,
pochit
,
pocit
,
poclit
,
pocnit
,
pocnit
,
pomăit
,
poncăit
,
porcăit
,
posăit
,
țocăit
,
țocăit
POCĂÍT, -Ă,
pocăiți
, -te,
adj., s.m. și f.
1.
Adj. Care se
căiește
.
2.
S.m. și f.
Adept
al unei
secte
creștine
apărute
în Ungaria în
jurul
anului
1825, care
consideră
pocăința
mai
presus
de
orice
virtute
;
p. gener.
adept
al unor
secte
religioase
creștine
,
sectant
. – V.
pocăi
.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia pocăit
POCĂÍT
adj., s.
1.
adj. (fam.)
spăsit
.
(O
atitudine
~.)
2.
s.
(
BIS
.)
sectant
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia pocăit
pocăít
adj. m., s. m., pl.
pocăíți
;
f. sg.
pocăítă
, pl.
pocăíte
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia pocăit
POCĂÍ//T ~tă (~ți, ~te)
m
. și f
.
Adept
al unei
secte
religioase
creștine
, care
consideră
pocăința
ca
fiind
perfecționarea
morală
supremă
. /v.
a se
pocăi
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia pocăit
POCĂÍ,
pocăiesc
,
vb.
IV
. Refl.
1.
(În
concepțiile
religioase
) A-și
mărturisi
păcatele
săvârșite
, a se
căi
și a
căuta
să
obțină
iertare
prin
post
și
rugăciuni
. ♦ A
manifesta
părere
de
rău
, a avea
remușcări
, a se
căi
pentru
o
faptă
, o
greșeală
etc. ♦ Tranz. fact. A
face
pe cineva să-și
mărturisească
păcatele
sau
greșelile
și să se
căiască
de
ele
.
2.
A
deveni
adept
al
anumitor
secte
religioase
creștine
. – Din sl.
pokajati
sen
.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia pocăit
POCĂÍ
vb.
1.
v.
căi
.
2.
(
BIS
.)
a se
căi
, (înv.) a se
spăsi
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia pocăit
pocăí
vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl.
pocăiésc
, imperf. 3 sg.
pocăiá
;
conj. prez. 3 sg. și pl.
pocăiáscă
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia pocăit
A SE POCĂ//Í mă ~iésc
intranz
. 1)
rel
. A-și
recunoaște
păcatele
făcute
,
cerând
iertare
de la
providență
. 2) A avea
remușcări
; a
regreta
. 3) A
deveni
adept
al
anumitor
secte
religioase
creștine
. /<sl.
pokajati
sen
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia pocăit
pocăí
,
pócăi
, vb.
IV
(înv.) a
ciocăni
.
Dictionar: Dictionar de arhaisme si regionalisme - DAR
|
definitia pocăit
pocăí (pocăiésc, pocăít),
vb. refl. –
1.
A se
căi
, a
face
penitență
. –
2.
(Vb.
activ
) A
duce
la
căință
. Sl.
pokajati
(Miklosich,
Slaw. Elem.,
37). – Der.
pocăință
(var. înv.
poca(i)anie,
pocanie
), s.f. (
regret
,
căință
).
Dictionar: Dictionarul etimologic roman - DER
|
definitia pocăit
Widget WebDex
- Ia cu tine dictionarul explicativ roman in blogul, pagina sau site-ul tau!
Plugin de browser
- Adauga pluginul de cautare WebDex in browserul tau.
Webdex.ro foloseste cookies pentru a putea afisa rezultatele corecte. Continuand navigarea pe acest site, esti de acord cu folosirea de cookies.
Mai multe detalii
OK