definiția pociti definiție dex

pociti

găsește rime pentru pociti
Cuvinte apropiate: pocici, pocioi, pocisti, pocit, pocita, prociti

a avea gura pocită

expr. a prevedea lucruri neplăcute

a fi pocit la gură

expr. a prevesti lucruri neplăcute, a face pronosticuri defavorabile.

POCÍ,

pocesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A(-și) schimba în rău înfățișarea sau forma; a (se) urâți, a (se) strâmba, a (se) schimonosi. 2. Tranz. (În credințele populare) A desfigura, a sluți; spec. a deochea. 3. Tranz. (Rar) A meni cuiva ceva rău, a cobi. – Din potcă.

POCÍ

vb. 1. v. desfigura. 2. v. stâlci. 3. v. maimuțări.

POCÍ

vb. v. deochea.

pocí

vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pocésc, imperf. 3 sg. poceá; conj. prez. 3 sg. și pl. poceáscă

A POC//Í ~ésc

tranz. 1) A face să se pocească; a urâți; a sluți. 2) (persoane) A urâți (mai ales la față) printr-o acțiune fizică brutală; a desfigura. 3) fig. (cuvinte, melodii etc.) A denatura încălcând corectitudinea; a stâlci; a schingiui. /Din potcă înv.

A SE POC//Í mă ~ésc

intranz. A deveni urât; a se urâți; a se sluți. /Din potcă

pocí,

pocésc, vb. IV (reg.; despre teren) a împrejmui, a închide cu pocii (crengi înfipte în pământ); (despre vița de vie) a arăci (a pune araci).

POCÍT, -Ă,

pociți, -te, adj. 1. (Despre ființe; adesea substantivat) Diform, slut, desfigurat; (despre lucruri) deformat, stâlcit, caraghios; bizar. 2. (În credințele populare) Nefast, funest; p. ext. supărător, rău, cu ghinion. ♦ Expr. A avea gură pocită sau a fi pocit la gură = a prevesti lucruri neplăcute, a face pronosticuri nefavorabile; a cobi. – V. poci.

POCÍT

adj. 1. v. urât. 2. v. desfigurat. 3. v. stâlcit.

POCÍT

s. v. stâlcire.

POCÍT

adj. v. bizar, ciudat, curios, excen-tric, extravagant, fantasmagoric, fantezist, fatal, funest, inexplicabil, insolit, năstrușnic, nefast, neobișnuit, original, paradoxal, singular, sinistru, straniu, sumbru.

POCI//T ~tă (~ți, ~te)

și substantival Care este slut; ciudat. /v. a (se) poci

pocít1

s.n. (pop.) boală cu deformații fizice, hemoragie, paralizie, epilepsie, poceală.

pocít2, pocítă,

adj. (reg.; despre un teren) închis, împrejmuit cu pocii (cu crengi înfipte în pământ); (despre vița de vie sau alte plante agățătoare) arăcit.

POCITÁ

vb. v. deochea.
Widget WebDex - Ia cu tine dictionarul explicativ roman in blogul, pagina sau site-ul tau!
Plugin de browser - Adauga pluginul de cautare WebDex in browserul tau.
Majoritatea definitiilor incluse in acest dictionar explicativ roman online sunt preluate din baza de definitii a DEX Online. Webdex nu isi asuma responsabilitatea pentru faptele ce rezulta din utilizarea informatiilor prezente pe acest site si nu are nici o raspundere cu privire la corectitudinea si coerenta informatiilor prezentate. Dex Online este transpunerea pe internet a unor dictionare de prestigiu ale limbii romane. DEX Online - dictionar explicativ roman este creat si intretinut de un colectiv de voluntari. Definitiile DEX Online sunt preluate textual din sursele mentionate, cu exceptia greselilor evidente de tipar. DEX Online - dictionar explicativ este un proiect distribuit.


Curs valutar