piu interj. – Imită glasul puilor și al unor păsări. – Megl. piu. Creație expresivă, cf. fiu, chiu, it. pio, pigolare, sp. pio. – Der. piui, vb. (a ciripi); piuit, s.n. (sunetul scos de pui); piuitor, adj. (care piuie); piuială, (var. piuitură), s.f. (piuit); pirui, vb. (a cînta în triluri, a ciripi); piruit, s.n. (ciripit); piura, vb. (Trans. de S., a se lamenta), cf. mr. chiurare, pe care Pascu, I, 63, îl lega de un lat. *pipiulāre, ipoteză fără necesitate. Cf. Pușcariu 1328.
Majoritatea definitiilor incluse in acest
dictionar explicativ roman online sunt preluate din baza de definitii a
DEX Online. Webdex nu isi asuma responsabilitatea pentru faptele ce rezulta din utilizarea informatiilor prezente pe acest site si nu are nici o raspundere cu privire la corectitudinea si coerenta informatiilor prezentate.
Dex Online -
dictionar explicativ roman este transpunerea pe internet a unor dictionare de prestigiu ale limbii romane. DEX Online -
dictionar explicativ roman este creat si intretinut de un colectiv de voluntari. Definitiile
DEX Online sunt preluate textual din sursele mentionate, cu exceptia greselilor evidente de tipar.
DEX Online -
dictionar explicativ este un proiect distribuit.
