Dictionare:
Toate
DEX
Sinonime
Antonime
Neologisme
Ortografic
Arh. & Reg.
Etimologic
Academic
definiția piscului definiție dex
piscului
găsește rime pentru
piscului
PISC
1
interj. (
Adesea
repetat
)
Cuvânt
care
imită
strigătul
caracteristic
al unor
păsări
, mai
ales
al
puilor
de
pasăre
. –
Onomatopee
.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia piscului
PISC
2
,
piscuri
,
s.n.
1.
Vârf
ascuțit
(și
golaș
) de
munte
sau de
deal
,
dominând
o
vale
sau o
depresiune
;
piscan
.
2.
Capătul
din
față
,
ascuțit
și
încovoiat
în
sus
, al unei
ambarcații
.
3.
(Pop.)
Parte
a
carului
(sau a
saniei
) de care se
fixează
proțapul
. –
Et
.
nec
.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia piscului
PISC
s.
1.
v.
vârf
.
2.
v.
bot
.
3.
(
TEHN
.)
furcă
, (
reg
.)
cârlig
,
grui
,
popârțac
.
(~ la
car
.)
4.
(
TEHN
.)
limbă
, (
reg
.)
splină
. (~
la
sanie
.)
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia piscului
PISC
s. v.
bot
,
proră
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia piscului
pisc
interj.
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia piscului
pisc
s. n., pl.
píscuri
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia piscului
PISC
1
interj. (se
folosește
, mai
ales
,
repetat
pentru
a
imita
sunetul
produs
de unele
păsări
).
/
Onomatopee
.
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia piscului
PISC
2
~uri
n.
1)
Partea
cea
mai
înaltă
a unui
munte
sau a unui
deal
;
vârf
;
culme
;
creastă
;
coamă
;
spinare
;
creștet
. 2)
Capătul
de
dinainte
,
ascuțit
și
încovoiat
în
sus
al unei
luntre
;
bot
. 3)
pop.
Parte
a
carului
sau a
saniei
în care se
fixează
proțapul
. /Orig.
nec
.
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia piscului
pisc (píscuri),
s.n. –
1.
Cioc
de
păsări
. –
2.
Vîrf
ascuțit
de
munte
. –
3.
Proră
. –
4.
Partea
de
dinainte
a
căruței
. Sl.
piskŭ
, care
apare
numai
cu
sensul
de
fluier
,
dar
care
ar
trebui
să
însemne
și „
pisc
”, ca slov.
pisk,
ceh
.,
pol
.
pisk
(Cihac, II, 557; Tiktin). E
dubletul
lui
plisc
,
s.n. (
cioc
), cu
l
expresiv
;
atît
acest
tratament
cît
și
înrudirea
evidentă
cu
piț
(igoi)
arată
că în
rom
. cuvîntul a
fost
tratat
drept
expresiv
, ca și
cioc
.
Din
același
etimon
provine
și
piscoaie
(var.
piscoace, piscoci
), s.f. (
fluier
de
trestie
), cf.
pițigoaie
;
piscoi
(var.
piscoaie
), s.n. (
deschizătură
prin care
curge
măcinișul
);
piscui
,
vb. (Trans., Mold., a
piui
), din sl.
piskati.
Dictionar: Dictionarul etimologic roman - DER
|
definitia piscului
Widget WebDex
- Ia cu tine dictionarul explicativ roman in blogul, pagina sau site-ul tau!
Plugin de browser
- Adauga pluginul de cautare WebDex in browserul tau.
Webdex.ro foloseste cookies pentru a putea afisa rezultatele corecte. Continuand navigarea pe acest site, esti de acord cu folosirea de cookies.
Mai multe detalii
OK