Dictionare:
Toate
DEX
Sinonime
Antonime
Neologisme
Ortografic
Arh. & Reg.
Etimologic
Academic
definiția pietrelor definiție dex
pietrelor
găsește rime pentru
pietrelor
a nu lăsa piatră pe piatră
expr.
a
distruge
din
temelii
, a
distruge
complet
.
Dictionar: Dictionar de argou al limbii romane
|
definitia pietrelor
CÂNTARUL-PIÉTRELOR
s. v.
buhai
,
coinac
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia pietrelor
Crucea de Piatră
expr. (înv.)
fost
cartier
bucureștean
al
prostituatelor
situat
în
perimetrul
Dudești-Vitan-Nerva Traian.
Dictionar: Dictionar de argou al limbii romane
|
definitia pietrelor
FLOARE-DE-PIÁTRĂ
s. v.
agurijoară
,
portulacă
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia pietrelor
FRUNZE-DE-PIÁTRĂ
s. pl. v.
spanac
-
porcesc
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia pietrelor
garofíța Piétrei Cráiului
s. f. + s. f. + s. m.
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia pietrelor
ger de crapă pietrele
expr.
temperatură
foarte
scăzută
,
foarte
frig
.
Dictionar: Dictionar de argou al limbii romane
|
definitia pietrelor
IARBĂ-DE-PIÁTRĂ
s. v.
sulfină
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia pietrelor
la o aruncătură / azvârlitură de băț / piatră
(de ceva) expr.
aproape
, nu
departe
(
de ceva
).
Dictionar: Dictionar de argou al limbii romane
|
definitia pietrelor
MASA PIÉTRELOR
s. v.
fruntar
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia pietrelor
PEȘTE-DE-PIÁTRĂ
s. v.
fusar
mare
,
pietrar
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia pietrelor
PIATRA-IÁDULUI
s. v.
azotat
de
argint
,
nitrat
de
argint
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia pietrelor
piátra-iádului
s. f. (
sil
.
-tra
)
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia pietrelor
PIÁTRĂ
,
pietre
, s.f.
I. 1.
(La sg.)
Nume
generic
pentru
orice
rocă
solidă
,
dură
și
casantă
răspândite
la
suprafața
sau în
interiorul
pământului
; (și la pl.)
fragment
de
dimensiuni
și de
forme
diferite
dintr-o
astfel
de
rocă
;
p. ext.
material
fabricat
pe
cale
artificială
pentru
a
înlocui
, cu
diverse
întrebuințări
,
rocă
naturală
. ♢
Loc
. adj.
De
piatră
=
a)
neclintit
;
încremenit
;
b)
greu
;
c)
nesimțitor
,
insensibil
;
p. ext.
rău
. ♢ Expr.
A
scoate
(sau
a
aduce
etc. ceva)
(și) din
piatră
(
seacă
)
= a
face
, a
realiza
, a
obține
etc. (ceva) cu
orice
preț
,
depunând
toate
eforturile
,
trecând
peste
toate
greutățile
.
A pune
cea
dinții
piatră
= a
începe
, a
iniția
o
acțiune
, o
lucrare
etc.
Piatră
în
(sau
din)
casă
=
fată
nemăritată
(
considerată
de
unii
ca o
povară
pentru
familie
).
A
sta
piatră
pe
capul
cuiva
= a
constitui
o
greutate
, o
povară
pentru
cineva.
A
călca
în
piatră
seacă
= a se
osteni
zadarnic
, a nu-i
merge
bine
în ceea ce
face
, a avea
ghinion
.
A-și pune
carul
în
pietre
= a
lua
o
hotărâre
la care nu mai
renunță
, a
rămâne
ferm
în
hotărârea
luată
;
p. ext.
a se
încăpățâna
.
Fuge
de
scapără
pietrele
=
fuge
foarte
repede
.
E
ger
de
crapă
pietrele
= este
ger
foarte
mare
.
(A fi)
tare
(sau
sănătos
) ca
piatra
(sau
de
piatră
) = (a fi)
foarte
sănătos
și
rezistent
.
A avea
(sau
a i se pune, a-i
sta
cuiva ca) o
piatră
pe
inimă
= a avea un
mare
necaz
, a
simți
o
mare
neliniște
.
A (i se)
lua
sau
a (i se)
ridica
(cuiva)
o
piatră
de pe
inimă
(sau
de pe
suflet
, de pe
cuget
)
= a (se)
elibera
de o (
mare
)
grijă
, de o (
mare
)
teamă
; a
găsi
o
soluție
care să
puna
capăt
unei
situații
dificile
.
A nu (mai)
rămâne
(sau
a fi, a
sta
)
ori
a nu se (mai) ține
etc.
(nici)
piatră
de
piatră
(din ceva) = a nu se (mai)
alege
nimic
(din ceva); a se
distruge
complet
.
A nu mai
lăsa
(nici)
piatră
de
piatră
= a
distruge
, a
nimici
; a
face
praf
și
pulbere
.
A
număra
pietrele
= a
umbla
haimana
.
A
arunca
(cu)
piatra
sau
(cu)
pietre
(în cineva) = a
acuza
, a
învinui
, a
defăima
(pe cineva). ♦ (La pl.)
Numele
unor
jocuri
de
copii
care se
joacă
cu
pietricele
.
2.
(În
sintagma
)
Epoca
de
piatră
=
prima
și
cea
mai
lungă
perioadă
din
istoria
omenirii
,
caracterizată
prin
utilizarea
uneltelor
de
piatră
(
I 1
).
3.
(
Urmat
de
determinări
care
arata
felul
,
întrebuințarea
sau
modul
de
prelucrare
)
Bucată
de
piatră
(
I 1
)
prelucrată
;
obiect
făcut
dintr-o
astfel
de
bucată
.
Piatra
de
moară
. ♢
Piatră
litografică
=
piatră
de
calcar
cu
structura
foarte
fină
și
densa
, care
servește
, în
litografie
, la
prepararea
clișeelor
.
Piatră
de
talie
=
piatră
cu
forme
geometrice
regulate
, cu toate
fețele
bine
tăiate
și cu
muchii
perfect
drepte
, care
servește
la
executarea
sau la
căptușirea
unei
zidării
.
Piatră
de
încercare
=
a)
rocă
silicioasă
foarte
dura
folosită
(în
trecut
) la
verificarea
purității
aurului
și a
argintului
;
b)
fig
.
mijloc
de
verificare
a
capacității
, a
sentimentelor
, a
valorii
cuiva;
dovadă
,
indiciu
,
mărturie
.
Piatră
de
temelie
(sau
fundamentală
) =
a)
piatră
care
intră
în
construcția
fundației
unei
clădiri
și care
adesea
este
pusă
cu
prilejul
solemnității
ce
marchează
începutul
construcției
;
b)
fig.
principiu
sau
element
de
bază
,
esențial
.
Piatră
unghiulară
=
a)
piatră
așezată
în
colțul
fundației
unei
clădiri
;
b)
fig.
element
de
bază
,
fundamental
.
Piatră
de
ascuțit
=
bucată
de
gresie
tăiată
special
pentru
a
folosi
la
ascuțirea
unor
obiecte
tăioase
;
cute
.
Piatră
prețioasă
(sau
scumpă
,
nestemată
) =
mineral
cristalizat
cu
aspect
frumos
, în
culori
variate
, cu
duritate
foarte
mare
, de
valoare
deosebită
, care se
găsește
rar
în
natură
și se
folosește
de
obicei
la
confecționarea
bijuteriilor
.
Piatră
semiprețioasă
=
mineral
cristalizat
cu
aspect
frumos
, în
culori
variate
, cu
duritate
mare
,
relativ
puțin
răspândit
în
natură
și
întrebuințat
de
obicei
la
confecționarea
bijuteriilor
de mai
mică
valoare
.
4.
Piesă
folosită
la unele
jocuri
de
societate
,
confecționată
din
piatră
(
I 1
) sau,
p. ext.
, din
os
, din
lemn
etc.
5.
(Pop.)
Meteorit
.
6.
(
Reg
.)
Greutate
(de
cântar
sau de
balanță
).
7.
Precipitație
formală
din
particule
de
gheață
, care
cade
atunci
când
în
interiorul
norilor
de
furtună
există
curenți
ascendenți
puternici
;
p. restr.
fiecare
dintre
particulele
de
gheață
care
formează
această
precipitație
;
grindină
.
II.
P.
anal
.
1.
Crustă
de
săruri
minerale
care se
depune
, cu
vremea
, pe
pereții
unui
vas
în care se
fierbe
apă
sau în care se
păstrează
lichide
.
2.
Substanță
calcaroasă
,
gălbuie
sau
negricioasă
, care se
formează
uneori
pe
suprafața
dinților
neîngrijiți
;
tartru
.
3.
(
Med
.; de
obicei
cu
determinări
care
arată
organul
în care se
formează
)
Calcul
;
p. ext.
litiază
.
4.
Compuse: (pop.)
piatră
-
acră
=
alaun
(de
aluminiu
și de
potasiu
);
piatră
-
vânătă
=
sulfat
de
cupru
hidratat
;
piatra
-
iadului
=
azotat
de
argint
;
piatră
-de-var
=
carbonat
de
calciu
;
piatră
-
pucioasă
=
sulf
(în
formă
de
bucăți
). – Lat.
petra
.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia pietrelor
PIÁTRĂ
s.
1.
v.
rocă
.
2.
(GEOL.)
piatră
-de-var
v.
calcar
;
piatră
ponce
=
spumă
-de-
mare
, (înv.)
piatră
spumoasă
.
3.
(MIN.)
piatră
prețioasă
=
nestemată
,
piatră
rară
,
piatră
scumpă
, (înv.)
stemă
;
piatră
rară
v.
piatră
prețioasă
;
piatră
scumpă
v.
piatră
prețioasă
.
4.
(
reg
.)
râșnitoare
.
(~ de
moară
.)
5.
piatră
funerară
=
(prin
Ban
.)
zleamăn
.
6.
piatră
de
vin
v.
tartru
.
7.
v.
tartru
.
8.
v.
calcul
.
9.
v.
calculoză
.
10.
v.
grindină
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia pietrelor
PIÁTRĂ
s. v.
aerolit
,
greutate
,
meteorit
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia pietrelor
piátră
s. f. (
sil
.
-tră
), g.-d.
art
.
piétrei
;
pl.
piétre
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia pietrelor
PIÁTR//Ă piétre
f.
1)
Rocă
dură
răspândită
la
suprafața
sau în
interiorul
pământului
,
având
diferite
întrebuințări
. ♢
Epoca
de ~
perioadă
din
istoria
omenirii
,
caracterizată
prin
confecționarea
uneltelor
și
armelor
din
piatră
.
Epoca
pietrei
cioplite
paleolitic
.
Epoca
pietrei
șlefuite
neolitic
.
~
abrazivă
rocă
foarte
dură
,
întrebuințată
la
confecționarea
abrazoarelor
.
~
ponce
v.
PONCE
. ~ de
mozaic
amestec
de
minerale
mărunțite
,
întrebuințat
la
confecționarea
mozaicurilor
.
~
litografică
rocă
sedimentară
de
calcar
,
folosită
în
litografie
pentru
confecționarea
clișeelor
.
~ de
încercare
a)
rocă
foarte
dură
întrebuințată
pentru
controlarea
purității
aurului
și a
argintului
; b)
mijloc
de
control
al
capacității
morale
și/sau
fizice
ale
unei
persoane
.
~
prețioasă
(
sau
nestemată
,
scumpă
,
rară
)
mineral
cristalizat
,
transparent
,
strălucitor
, de
mare
valoare
,
întrebuințat
pentru
confecționarea
bijuteriilor
și a
altor
podoabe
.
~
semiprețioasă
mineral
cristalizat
,
având
o
valoare
mai
mică
decât
piatra
prețioasă
.
~
filozofală
a)
substanță
miraculoasă
, care, după
părerea
alchimiștilor
medievali
,
poate
preface
toate
metalele
în
aur
și
poate
vindeca
bolile
; b)
mare
descoperire
.
(A fi)
tare
ca ~a
(a fi)
foarte
rezistent
.
A avea
inimă
de ~
a fi
foarte
crud
,
nemilos
.
A fi de ~
a fi
nesimțitor
.
A
scoate
apă
și din ~
seacă
a
obține
ceva
dorit
în
orice
împrejurări
.
~
acră
sulfat
dublu
de
aluminiu
și de
potasiu
;
alaun
.
~
vânătă
sulfat
de
cupru
hidratat
.
~ de var
carbonat
de
calciu
.
~a
iadului
azotat
de
argint
.
~
pucioasă
sulf
în
formă
de
bucăți
. 2)
Bucată
dintr-o
astfel
de
rocă
.
Clădire
de ~.
Drum
de ~.
♢
~ de
ascuțit
cute
.
~ de
moară
fiecare
dintre
cele
două
pietre
mari
rotunde
și
plate
ale
morii
, care
servesc
pentru
măcinatul
grăunțelor
.
~ de
temelie
a)
piatră
care se pune
drept
fundament
la o
construcție
; b)
component
fundamental
și
esențial
pentru
ceva.
~ de
hotar
a)
piatră
pusă
pentru
a
marca
un
hotar
; b)
obiect
care
delimitează
,
separă
ceva.
~
kilometrică
piatră
paralelipipedică
, pe care se
indică
numărul
de
kilometri
de la
locul
unde este
așezată
aceasta până la o
localitate
.
~ în
casă
fată
mare
nemăritată
(
stătută
),
considerată
ca o
povară
pentru
familie
.
A pune
prima
(
sau
cea
dintâi
) ~
a
iniția
ceva.
A
arunca
cu ~a în cineva
a
aduce
învinuiri
cuiva.
A nu
lăsa
(
sau
a nu
rămâne
) ~ pe ~
a
distruge
până în
temelie
,
complet
.
A
scula
pietrele
din
somn
a se
împiedica
.
A avea (
sau
a i se pune, a-i
sta
cuiva ca) o ~ pe
inimă
a se
zbuciuma
.
A i se
lua
(
sau
a i se
ridica
) cuiva o ~ de pe
inimă
(
sau
de pe
suflet
)
a
scăpa
de o
stare
sufletească
apăsătoare
,
plină
de
griji
și de
zbucium
.
Ori cu ~a de
cap
, ori cu
capul
de ~
oricum
ai
proceda
, e tot
rău
. 3)
Strat
dur
depus
pe
pereții
vaselor
în care se
fierbe
sau se
păstrează
apă
. ♢
~ de
vin
tartru
. 4)
Substanță
calcaroasă
care se
depune
pe
coroana
dinților
;
tartru
dentar
;
detritus
. 5)
med
.
Concrețiune
formată
din
săruri
în unele
organe
interne
(
ficat
,
rinichi
, etc.);
calcul
. 6)
Fiecare
dintre
piesele
jocului
de
domino
sau
ale
altor
jocuri
de
societate
. 7)
pop.
Precipitații
atmosferice
sub
forma
unor
bucățele
de
gheață
(
provenite
prin
înghețarea
picăturilor
de
ploaie
);
grindină
. [G.-D.
pietrei
;
Sil
.
pia
-
] /<lat.
petra
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia pietrelor
piátră (piétre),
s.f. –
1.
Fragment
de
rocă
dură
. –
2.
Calcul
,
litiază
. –
3.
Grindină
. – Mr., megl.
katră.
Lat.
petra
(Pușcariu 1303;
Candrea
-
Dens
., 1371; REW 6445), cf. it.
pietra,
prov.
peira
, fr.
pierre
, sp.
piedra,
port
.
pedra.
– Der.
pietrar
(var.
petrar
), s.m. (
cioplitor
în
piatră
;
pește
de rîu,
Aspre
zingel;
pasăre
,
Saxicola
oenanthe);
pietrean
, s.m. (
locuitor
al
orașului
Piatra
-
Neamț
;
pasăre
,
Saxicola
oenanthe);
pietrărie
,
s.f. (
carieră
de
piatră
;
meseria
pietrarului
;
bijuterie
cu
pietre
prețioase
);
pietricele
s.f. pl. (
joc
de
copii
);
pietriș
(var.
petriș
), s.n. (
piatră
măruntă
,
prund
);
pietroi
, s.m. (
piatră
mare
, stîncă);
pietros
(var.
petros
), adj. (cu
piatră
;
dur
,
tare
;
rece
,
nemilos
;
varietate
de
cireșe
);
pietroșel
,
s.m. (cînepar, Cannabina Krameri);
pietrui
,
vb. (a
pava
);
pietruri,
s.f. pl. (
produse
chimice
în
general
;
unguent
);
împietri
,
vb. (a
hotărnici
; a
uimi
, a
ului
);
împietroșa
, vb. (a
întări
).
Pietros
(mr.
kitros
)
poate
reprezenta
direct
lat.
petrōsus
(Pușcariu 1317;
Candrea
-
Dens
., 1372), cf. it.
pietroso.
Dictionar: Dictionarul etimologic roman - DER
|
definitia pietrelor
PIATRĂ-ÁCRĂ
s. v.
alaun
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia pietrelor
piátră-ácră
s. f. (
sil
.
-tră
)
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia pietrelor
piátră-de-vár
s. f. (
sil
.
-tră
)
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia pietrelor
piátră filozofálă
s. f. + adj. (
sil
.
-tră
)
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia pietrelor
PIATRĂ-MIERÍE
s. v.
calcantit
,
sulfat
de
cupru
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia pietrelor
PIATRĂ SPUMOÁSĂ
s. v.
piatră
ponce
,
spumă
-de-
mare
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia pietrelor
PIATRĂ-VÂNĂTĂ
s. v.
calcantit
,
sulfat
de
cupru
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia pietrelor
piátră-vânătă
s. f. (
sil
.
-tră
)
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia pietrelor
PIATRĂVÉRDE
s. v.
calaican
,
melanterit
,
sulfat
feros
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia pietrelor
Sfármă-Piátră
s. pr. m.
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia pietrelor
Widget WebDex
- Ia cu tine dictionarul explicativ roman in blogul, pagina sau site-ul tau!
Plugin de browser
- Adauga pluginul de cautare WebDex in browserul tau.
Webdex.ro foloseste cookies pentru a putea afisa rezultatele corecte. Continuand navigarea pe acest site, esti de acord cu folosirea de cookies.
Mai multe detalii
OK