perdeá (perdéle),
s.f. –
1. Obiect de
dantelă, de pînză etc. care se atîrnă la
ferestre și la
uși. –
2. Cortină. –
3. Brizbriz,
draperie,
văl. –
4. Tulburare a
vederii sau a
înțelegerii. –
5. Albeață,
cataractă. –
6. (Înv.)
Ton muzical. –
7. Gard viu. – Mr.
perdé, pirdé, megl.
pérdi. Tc. (
per.)
perde (Loebel 75; Șeineanu, II, 290; Roesler 601; Lokotsch 1630; Ronzevalle 58), cf. ngr. μπερδές,
alb., bg., sb.
perde. – Der.
perde(le)giu, s.m. (înv.,
portar de
palat), din tc.
perdeci;
perdelui, vb. (a
învălui, a
acoperi);
perdeluță, s.f. (
perdea mică).