perciúne (perciúni),
s.m. –
1. Favorit. –
2. Un
fel de
favoriți tipici pentru anumiți evrei. – Var.
perciun. Mr.
percea „
cosiță”. Tc. (
per.)
perçem (Loebel 75; Miklosich,
Et. Wb., 241a; Șeineanu, II, 289; Lokotsch 1629), cf. ngr. περτζές,
alb.
percé, bg.
percem, sb., bg., cr., slov.
percin. Der. din bg. (Conev 86) este
improbabilă. – Der.
percică, s.f. (
smoc), cu
schimb de suf.;
perciunat (var.
perciunos), adj. (cu
perciune;
evreu);
(îm)perciuna, vb. (Mold., a
îndoi un
cui după ce a
străpuns o scîndură
pentru a-l
fixa mai
bine).