definiția papa definiție dex

papa

găsește rime pentru papa
Cuvinte apropiate: apa, apă, capă, iapă, japă, mapa, mapă, napa, paca, paha, paia, pajă, pală, palpa, palpă, pama, pampa, pana, pană, pap, papa, papal, papat, papă, papă, papcă, papua, para (s.f.), para (elem. de comp.), para (vb.), pară, pasa, pasă, pașa, pașă, pașă, pată, pava, pavă, pază, păca, păna, păpa, păpat, păpău, păra, păsa, păta, pâca, pâcă, pâhă, până, pâră, pâră, pârpă, pâță, pipa, pipa, pipă, poapă, popă, pupa, pupă, rapa, râpă (pl. râpe), râpă (pl. râpi), sapă, săpa, șapă, tapa, tapă, țâpă, zapa, zapa

PAPÁ

s.m. sg. (Franțuzism) 1. Tată. 2. (Rar) Termen familiar folosit de cineva pentru a vorbi cu (sau despre) un bărbat mai în vârstă. – Din fr. papa.

PAPÁ

s. v. părinte, tată.

papá

s. m.

PAPÁ

m. rar (și cuvânt de adresare a copiilor către tată) Bărbat în raport cu copiii săi; tată. /<fr. papa

PAPÁ

s.m. (Fam.) Tată. [< fr. papa].

PAPÁ

s. m. (fam.) tată. (< fr. papa)

a fi mai catolic decât papa

expr. a fi exagerat în privința a ceea ce crede, spune sau face.

PAPA-GĂÍNII

s. v. păpădie.

PAPA-GĂÍNII

s. v. păpădie.

pápa-găínii

s. f.

pápa-găínii

s. f.

PÁPĂ1

s.f. 1. (În graiul copiilor sau al maturilor care vorbesc cu copiii) Mâncare. ♢ Compus: (reg.) papa-găini = păpădie. 2. (Reg.) Omletă (din ouă). – Lat. pappa.

PÁPĂ1

s.f. 1. (În graiul copiilor sau al maturilor care vorbesc cu copiii) Mâncare. ♢ Compus: (reg.) papa-găini = păpădie. 2. (Reg.) Omletă (din ouă). – Lat. pappa.

PÁPĂ2,

papi, s.m. Capul Bisericii catolice (și al statului Vatican). – Din lat., sl. papa.

PÁPĂ2,

papi, s.m. Capul Bisericii catolice (și al statului Vatican). – Din lat., sl. papa.

PÁPĂ

s. (BIS.) pontiful roman, pontiful Romei, sfântul părinte, suveranul pontif.

PÁPĂ

s. (BIS.) pontiful roman, pontiful Romei, sfântul părinte, suveranul pontif.

PÁPĂ

s. v. aliment, hrană, jumări, mâncare, omletă.

PÁPĂ

s. v. aliment, hrană, jumări, mâncare, omletă.

pápă

(bis.) s. m., g.-d. art. pápei; pl. papi

pápă

(bis.) s. m., g.-d. art. pápei; pl. papi

pápă

(mâncare) s. f., g.-d. art. pápei

pápă

(mâncare) s. f., g.-d. art. pápei

PÁP//Ă2 ~i

m. Șef suprem al bisericii catolice și al Vaticanului. [G.-D. papei] /<lat., sl. pappa

PÁP//Ă2 ~i

m. Șef suprem al bisericii catolice și al Vaticanului. [G.-D. papei] /<lat., sl. pappa

PÁPĂ1

f. (în limbajul copiilor mici sau al maturilor când vorbesc cu copiii mici) Ceea ce se mănâncă; mâncare. /<lat. pappa

PÁPĂ1

f. (în limbajul copiilor mici sau al maturilor când vorbesc cu copiii mici) Ceea ce se mănâncă; mâncare. /<lat. pappa

pápă

s.f. sg. (înv. și reg.) 1. mâncare pentru copii mici făcută din lapte și griș; mâncare. 2. mâncare îngroșată cu făină sau mălai. 3. omletă. 4. mâncare ciobănească din caș și urdă, prăjite împreună. 5. mălai cu apă pentru puii mici de găină. 6. lăptișor-de-matcă.

pápă

s.f. sg. (înv. și reg.) 1. mâncare pentru copii mici făcută din lapte și griș; mâncare. 2. mâncare îngroșată cu făină sau mălai. 3. omletă. 4. mâncare ciobănească din caș și urdă, prăjite împreună. 5. mălai cu apă pentru puii mici de găină. 6. lăptișor-de-matcă.

pápă,

s.f. – 1. Mîncare în limbajul infantil. – 2. Terci, păsat. – Mr. papă. Creație expresivă, care eventual, ar putea proveni direct din lat. pappa (Pușcariu 1258; Candrea-Dens., 1321; REW 6214; Pușcariu, Lr., 281), unde este, de asemenea, formație expresivă, sau s-ar fi format în interiorul rom. – Der. păpa, vb. (a mînca; a irosi, a toca averea), pe care Pușcariu 1257 și Candrea-Dens., 1322 îl raportează la lat. pappare, cf. gal., port. papar; papălapte, s.m. (nătăfleț, găgăuță); păpălău, s.m. (curcubețică, Physalis Alkekengi), care se mai cheamă și papele, s.f. pl., în Mold. (după Tiktin, care-l urmează pe Cihac, II, 520, legat de mag. páponya, din papcură”, dificil din punct de vedere fonetic); papalungă, s.f. (Trans., păpădie, Taraxacum officinale); papanaș, s.m. (Mold., preparat culinar din aluat și brînză); paparadă, s.f. (Trans., ouă la capac); păpăludă, s.f. (pasăre, Caprimulgus europaeus); păpărugă (var. păpăruie, păpăruză, papăluză), s.f. (Trans., buburuză, Coccinella septempunctata), cf. buburuză; papătot, s.m. (mîncău); papacioc, s.n. (Mold., păhărel de țuică), comp cu ciocplisc” (după Scriban, în legătură cu rus. popoikaexces de mîncare”, der. care nu pare posibilă); papaciocar, s.m. (leneș, haimana); papaciufă, s.f. (Munt., matracucă), comp. cu ciuf (după Scriban, în legătură cu alb. patačuftëchiftea”, soluție improbabilă); papainog, s.n. (minciună, bagatelă; cataligă; stîlp, pilon), pe care Tiktin îl leagă de slov., rut. panogalîngă picioare”, dificil din punct de vedere semantic; papalete, s.m. (Munt., marionetă, fantoșă); Pepelea, s.m. (personaj mitic care reprezintă un fel de păcălitor comic cu aspect nevinovat), cf. fr. patelin și Păcală (după părerea de nesusținut a lui Cihac, acest nume ar proveni din sl. pepelucenușă”). – Cf. paparudă, păpușe, parpalec.

pápă

s.m. – Șeful bisericii romano-catolice. Lat. pappa (sec. XVII). – Der. papistaș, s.m. (catolic), din mag. pápistas (Cihac, II, 520; Gáldi, Dict., 152), cf. ngr. παπιστης, bg. papištaš; papal, adj., din fr. papal; papalitate, s.f., format după fr. papauté; papistăși, vb. refl. (a trece la catolicism); papiștășie, s.f. (catolicism); papistășesc, adj. (catolic).

PÁPĂ

s.m. Șeful bisericii romano-catolice (și al statului Vatican). [< lat. papa, cf. it. papa < gr. papaspărinte].

PÁPĂ

s.m. Șeful bisericii romano-catolice (și al statului Vatican). [< lat. papa, cf. it. papa < gr. papaspărinte].

PÁPĂ

s. m. șeful bisericii romano-catolice (și al statului Vatican). (< lat. papa)

PÁPĂ

s. m. șeful bisericii romano-catolice (și al statului Vatican). (< lat. papa)

pápă-lápte

s. m.

pápă-lápte

s. m.

pápă-lápte

s. m.

pápă-tót

s. m.

pápă-tót

s. m.

pápă-tót

s. m.

PĂPÁ,

pap, vb. I. Tranz. 1. (În graiul copiilor) A mânca. ♢ Compus: papă-lapte s.m. invar. = persoană lipsită de energie, de inițiativă; om bleg, nătăfleț. 2. Fig. (Fam.) A irosi, a risipi, a toca (bani, avere etc.). – Lat. pappare.

PĂPÁ

vb. v. arunca, azvârli, cheltui, irosi, împrăștia, mânca, prăpădi, risipi, zvârli.

păpá

vb., ind. prez. 1 sg. pap, 3 sg. și pl. pápă

A PĂPÁ pap

tranz. fam. 1) (alimente) A introduce în gură, mestecând și înghițind; a mânca. ♢ Papă-lapte calificativ depreciativ, atribuit unei persoane molâi, lipsite de vlagă și de inițiativă. 2) fig. (bani, avere etc.) A cheltui în mod nechibzuit; a toca; a irosi. /<lat. pappare
Widget WebDex - Ia cu tine dictionarul explicativ roman in blogul, pagina sau site-ul tau!
Plugin de browser - Adauga pluginul de cautare WebDex in browserul tau.
Majoritatea definitiilor incluse in acest dictionar explicativ roman online sunt preluate din baza de definitii a DEX Online. Webdex nu isi asuma responsabilitatea pentru faptele ce rezulta din utilizarea informatiilor prezente pe acest site si nu are nici o raspundere cu privire la corectitudinea si coerenta informatiilor prezentate. Dex Online este transpunerea pe internet a unor dictionare de prestigiu ale limbii romane. DEX Online - dictionar explicativ roman este creat si intretinut de un colectiv de voluntari. Definitiile DEX Online sunt preluate textual din sursele mentionate, cu exceptia greselilor evidente de tipar. DEX Online - dictionar explicativ este un proiect distribuit.


Curs valutar