Dictionare:
Toate
DEX
Sinonime
Antonime
Neologisme
Ortografic
Arh. & Reg.
Etimologic
Academic
definiția ordine definiție dex
ordine
găsește rime pentru
ordine
Cuvinte apropiate:
ordie
,
ordie
,
ordin
,
ordina
,
ordine
ÓRDINE,
ordini
,
s.f.
1.
Dispoziție
,
succesiune
regulată
cu
caracter
spațial
,
temporal
,
logic
,
moral
,
estetic
;
organizare
,
înșiruire
,
rând
,
rânduire
,
orânduială
. ♢
Ordine de
bătaie
=
dispozitiv
de
luptă
.
Ordine de
zi
=
program
care
cuprinde
totalitatea
problemelor
care
urmează
să fie
discutate
într-o
ședință
, într-o
adunare
. ♢
Loc
. adj. și adv.
La
ordinea
zilei
= de
actualitate
, care
face
vâlvă
;
important
.
2.
Așezare
a unor
obiecte
potrivit
unor
cerințe
de
ordin
practic
și
estetic
,
rânduială
;
p. ext.
conformitate
cu o
cerință
, cu o
normă
, cu o
disciplină
, cu o
regulă
. ♢
Loc
. adv.
În ordine
=
așa
cum
se
cuvine
; în
regulă
. ♢ Expr.
A
chema
pe cineva la ordine
= a
soma
pe cineva să
respecte
anumite
norme
(de
conduită
)
încălcate
; a
admonesta
.
3.
Principiu
de
cauzalitate
sau de
finalitate
a
lumii
,
lege
proprie
naturii
. ♢ Expr. (Înv.)
De ordine
= de
natura
..., de
felul
..., de
domeniul
.
4.
Organizare
,
orânduire
socială
,
politică
,
economică
;
regim
;
spec
.
stabilitate
socială
,
respectul
instituțiilor
sociale
stabilite
. ♢
Ordine
publică
= ordine
politică
,
economică
și
socială
dintr-un
stat
, care se
asigură
printr-un
ansamblu
de
norme
și
măsuri
deosebite
de la o
orânduire
socială
la alta și se
traduce
prin
funcționarea
normală
a
aparatului
de
stat
,
menținerea
liniștii
cetățenilor
și a
respectării
drepturilor
acestora
. – Din lat.
ordo, -inis,
it.
ordine.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia ordine
ÓRDINE
s.
1.
organizare
,
orânduială
,
regulă
,
rânduială
, (înv.)
tocmeală
,
tocmire
.
(O ~
desăvârșită
domnea
acolo
.)
2.
v.
rânduială
.
3.
succesiune
.
(O ~
descrescândă
a
elementelor
șirului
.)
4.
ordine de
zi
=
agendă
.
(Ce
puncte
figurează
pe ~?)
5.
organizare
,
rânduială
,
rost
.
(~
lumii
nu se
schimbă
cu
pamflete
.)
6.
v.
disciplină
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia ordine
Ordine
≠
debandadă
,
dezmăț
,
dezordine
,
haos
,
neordine
Dictionar: Dictionar de antonime
|
definitia ordine
órdine
s. f., g.-d.
art
.
órdinii
;
pl.
órdini
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia ordine
ÓRDIN//E
f.
1)
Stare
de
orânduială
și de
sistematizare
;
organizare
armonioasă
. 2)
Succesiune
regulată
a
lucrurilor
. ♢
~ de
zi
program
de
chestiuni
ce
trebuie
să fie
discutate
într-o
ședință
sau
adunare
.
La ~ea
zilei
de
actualitate
;
important
. 3)
Regulă
sau
normă
după care se
înfăptuiește
ceva. ♢
A
chema
(pe cineva) la ~
a
obliga
pe cineva să
respecte
anumite
norme
(de
comportare
), pe care
le
-a
încălcat
. 4)
Mod
de
organizare
a
vieții
politice
, eco-nomice și
sociale
a unui
stat
;
regim
.
♢
~
publică
stare
care
asigură
activitatea
normală
a
organelor
de
stat
și a celor
publice
,
respectarea
drepturilor
cetățenilor
și
paza
proprietății
obștești
. 5)
Manifestare
a
principiului
de
cauzalitate
și
finalitate
a
lumii
. [G.-D.
ordinii
] /<lat.
ordo, ~inis,
it.
ordine
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia ordine
ÓRDINE
s.f.
1.
Dispoziție
,
aranjament
al unor
lucruri
, al unor
fapte
,
făcut
după
anumite
reguli
etc.;
organizare
,
înșiruire
. ♢
Ordine de
zi
=
program
care
cuprinde
chestiunile
ce
urmează
să fie
discutate
într-o
ședință
.
2.
Rânduială
,
regulă
,
disciplină
.
3.
Orânduire
,
regim
,
organizare
(
socială
,
economică
etc.). [
Gen
.
-
nii
, var.
ordin
s.n. / cf. lat.
ordo
, it.
ordine
].
Dictionar: Dictionar de neologisme - DN
|
definitia ordine
ÓRDINE
s. f.
1.
dispoziție
,
aranjament
al unor
lucruri
, al unor
fapte
, după
anumite
reguli
etc.;
organizație
,
înșiruire
. o ~ de
zi
=
program
care
cuprinde
chestiunile
ce
urmează
să fie
discutate
într-o
ședință
. 2.
principiu
de
cauzalitate
a
lumii
,
lege
proprie
naturii
. ♢
rânduială
,
regulă
,
disciplină
. 3.
orânduire
,
organizare
;
regim
. 4. (
mat
.)
relație
de ~ =
relație
tranzitivă
între
elementele
unei
mulțimi
. (< lat.
ordo
, -inis, it.
ordine
)
Dictionar: Marele dictionar de neologisme - MDN
|
definitia ordine
ÓRDIN,
ordine,
s.n.
1.
Dispoziție
obligatorie
,
scrisă
sau
orală
, dată de o
autoritate
sau de o
persoană
oficială
pentru
a fi
executată
întocmai
;
poruncă
. ♢ Expr.
La
ordinele
cuiva
= la
dispoziția
cuiva.
Sub
ordinele
cuiva
= sub
comanda
cuiva, sub
conducerea
cuiva.
La
ordin
!
= vă
stau
la
dispoziție
. ♦ (Concr.)
Act
care
conține
o
dispoziție
cu
caracter
obligatoriu
. ♢
Ordin
de
zi
=
act
prin care
comandantul
unei
mari
unități
militare
se
adresează
întregii
unități
în
anumite
ocazii
.
Ordin
de
chemare
=
dispoziție
scrisă
a unei
autorități
militare
, prin care o
persoană
din
cadrele
de
rezervă
ale
armatei
este
chemată
la
unitate
.
Ordin
de
serviciu
=
act
prin care cineva
primește
o
însărcinare
oficială
;
delegație
.
Ordin
de
plată
=
dispoziție
dată de
către
o
bancă
pentru
a
plăti
o
sumă
de
bani
unei
persoane
fizice
sau
juridice
.
2.
Decorație
superioară
medaliei
.
3.
Categorie
sistematică
în
zoologie
și în
botanică
,
superioară
familiei
și
inferioară
clasei
.
4.
Sistem
arhitectonic
ale
cărui
elemente
sunt
dispuse
și
proporționate
după
anumite
reguli
,
pentru
a
forma
un
ansamblu
armonios
și
regulat
.
5.
Comunitate
monahală
întâlnită
în
diverse
religii
, care
susține
o
propagandă
activă
în
favoarea
religiei
respective
. ♦
Comunitate
medievală
de
cavaleri
-
călugări
care
participau
la
acțiuni
războinice
.
6.
Rang
,
categorie
(după
importanță
). ♢ Expr.
De
ordin
(ul)...
= cu
caracter
(de)...
De
prim
(ul)
ordin
= de
prim
(ul)
rang
. ♦ (Înv.) Ordine,
categorie
,
domeniu
. ♦
Regulă
, ordine. – Din lat.
ordo, -inis,
fr.
ordre.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia ordine
ÓRDIN
s.
I.
1.
v.
dispoziție
.
2.
v.
comandă
.
3.
v.
consemn
.
4.
v.
chemare
.
II.
v.
categorie
.
III.
ordin
călugăresc
v.
congregație
;
ordin
monahal
v.
congregație
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia ordine
órdin
s. n., pl.
órdine
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia ordine
ÓRDIN
4
~e
n.
1)
(în Europa
medievală
)
Comunitate
monaho-
cavalerească
, care
lua
parte
la
acțiuni
războinice
. 2)
Societate
se-
cretă
.
~ul
masonilor
.
/<lat.
ordo, ~inis,
fr.
ordre
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia ordine
ÓRDIN
3
~e
n.
1)
Treaptă
într-o
ierarhie
;
rang
.
De
prim
~
. 2)
biol.
Categorie
sistematică
inferioară
clasei
și
superioară
familiei
. /<lat.
ordo, ~inis,
fr.
ordre
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia ordine
ÓRDIN
2
~e
n.
Decorație
guvernamentală
superioară
medaliei
. /<lat.
ordo, ~inis,
fr.
ordre
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia ordine
ÓRDIN
1
~e
n.
Dispoziție
,
scrisă
sau
orală
,
emisă
de o
autoritate
sau de o
persoană
oficială
spre
a fi
îndeplinită
de cei
vizați
;
poruncă
;
comandă
. ♢
La ~
ele
cuiva
la
dispoziția
cuiva.
~ de
plată
dispoziție
în
scris
dată unei
bănci
de
către
un
debitor
,
pentru
a
vira
din
contul
său o
anumită
sumă
de
bani
în
contul
unui
creditor
. /<lat.
ordo, ~inis,
fr.
ordre
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia ordine
órdin (órdine),
s.n. –
Poruncă
,
comandament
. It.
ordine.
E
dubletul
lui
ordine
, s.f. (rînduială), din lat.
ordinem
(
sec
. XIX). – Der. (din fr.)
ordinal
,
adj.;
ordinar
,
adj. (
curent
,
vulgar
);
ordinanță,
s.f., din
pol
.
ordynans
(Tiktin),
sec
. XVIII, înv.;
ordona
,
vb.;
ordonanță
,
s.f., din germ.
Ordonnanz
, cf.
rus
.
orodonanc
;
ordonator
,
s.m.;
ordonanța
,
vb. (a da, a
emite
un
act
);
coordona
,
vb.;
dezordine
,
s.f.;
dezordona
,
vb.;
subordina
(var.
subordona
) vb., din fr.
subordonner
.
Dictionar: Dictionarul etimologic roman - DER
|
definitia ordine
ÓRDIN
s.n.
1.
Poruncă
;
comandă
.
2.
Comunitate
catolică
de
călugări
care se
supuneau
anumitor
reguli
;
cin
,
tagmă
. ♦
Comunitate
de
cavaleri
călugări
din
evul
mediu
. ♦
Societate
,
asociație
în care cineva
era
primit
în
semn
de
onoare
.
3.
Decorație
;
distincție
conferită
de
stat
.
4.
Dispoziție
de
plată
(a unei
sume
etc.).
5.
(
Biol.
)
Grup
intermediar
între
clasă
și
familie
.
6.
Sistem
de
arhitectură
ale
cărui
elemente
sunt
dispuse
și
proporționate
după
anumite
reguli
,
încât
să
alcătuiască
un tot
armonios
.
7.
Rang
,
categorie
. V.
ordine
. ♢
De
prim
ordin
= de
prim
rang
,
excelent
.
8.
De
ordin
= de
natură
..., cu
caracter
... [< lat.
ordo
, cf. it.
ordine
].
Dictionar: Dictionar de neologisme - DN
|
definitia ordine
ÓRDIN
s. n.
1.
dispoziție
obligatorie
, dată de o
autoritate
sau
persoană
oficială
;
poruncă
;
comandă
. 2.
comunitate
catolică
de
călugări
care se
supuneau
anumitor
reguli
de
organizare
și de
activitate
;
cin
,
tagmă
. ♢
comunitate
de
cavaleri
călugări
din
evul
mediu
. ♢
societate
,
asociație
în care cineva
era
primit
în
semn
de
onoare
. 3.
decorație
superioară
medaliei
. 4.
dispoziție
de
plată
(a unei
sume
). 5. (biol.)
grup
între
clasă
și
familie
. 6. (
mat
.) ~ de
multiplicitate
(al
rădăcinii
unei
ecuații
algebrice
) =
număr
natural
care
arată
de
câte
ori
apare
o
rădăcină
(
soluție
) într-o
ecuație
algebrică
. 7.
sistem
de
arhitectură
ale
cărui
elemente
sunt
dispuse
și
proporționate
după
anumite
reguli
. 8.
rang
.
categorie
. o de ŭl = cu
caracter
(de); de
prim
~ = de
cea
mai
bună
calitate
,
excelent
. (< lat.
ordo
, -inis, fr.
ordre
)
Dictionar: Marele dictionar de neologisme - MDN
|
definitia ordine
Widget WebDex
- Ia cu tine dictionarul explicativ roman in blogul, pagina sau site-ul tau!
Plugin de browser
- Adauga pluginul de cautare WebDex in browserul tau.
Webdex.ro foloseste cookies pentru a putea afisa rezultatele corecte. Continuand navigarea pe acest site, esti de acord cu folosirea de cookies.
Mai multe detalii
OK