definiția orbii definiție dex

orbii

găsește rime pentru orbii

Cuvinte apropiate: orbi, orbi (lat.), orbie, orbiș, orbit

bába -oárba

s. f. art.

Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane | definitia orbii

CALEA-ÓRBILOR

s. v. calea lactee, calea-laptelui.

Dictionar: Dictionar de sinonime | definitia orbii

chior în țara orbilor

expr. (peior.) mai bun decât alții în condițiile unei concurențe foarte slabe.

Dictionar: Dictionar de argou al limbii romane | definitia orbii

MUSCĂ-OÁRBĂ

s. v. tăun.

Dictionar: Dictionar de sinonime | definitia orbii

ORB¹

s.n. (În sintagma) Orbul găinilor (sau găinii) = numele popular al unei boli de ochi care se manifestă prin imposibilitatea de a vedea seara după apusul soarelui; p. ext. miopie. ♢ Expr. A avea orbul găinilor = a nu vedea sau a nu observa un obiect aflat foarte aproape. – Din orbi (derivat regresiv).

Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98 | definitia orbii

ORB², OÁRBĂ,

orbi, oarbe, adj. 1. (Adesea substantivat) Lipsit de simțul văzului, care nu vede (deloc). ♢ Expr. A nimerit orbul Brăila sau nimeresc orbii Suceava, se spune pentru a încuraja pe cel care șovăie să se ducă într-un loc necunoscut de teamă că nu va nimeri. A se bate ca orbii = a se bate foarte tare. 2. Fig. Care nu admite alte păreri, 3. Fig. Care pare să acționeze fără discernământ; a cărui rațiune e întunecată, tulburată de o pasiune, lipsit de clarviziune; p. ext. de temut, fioros. ♦ Complet, total. ♦ Care denotă lipsă de inteligență, de reflecție, de perspicacitate. 4. Fig. Lipsit de lumină; întunecos, întunecat. 5. (În sintagmele) Fereastră oarbă sau geam orb = adâncitură în perete, de forma unei ferestre, făcută cu scop arhitectonic. Sobă oarbă = motiv ornamental de forma unei sobe; sobă care are gura în a doua cameră. Dușumea oarbă = dușumea de scânduri brute așezate distanțat, peste care se montează parchetul. Cartuș orb = cartuș fără proiectil, folosit la exerciții, la parade, la demonstrații etc. Cameră oarbă = cameră fără ferestre, destinată unor scopuri speciale (în fizică, în medicină etc.). Puț orb = puț de mină care nu are ieșire directă la suprafață. – Lat. orbus.

Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98 | definitia orbii

ORB

adj., s. 1. adj., s. nevăzător, (pop.) chior, orbeț. (Asociația ~ilor.) 2. adj. întunecat, întunecos. (Felinare oarbe.)

Dictionar: Dictionar de sinonime | definitia orbii

ORB

adj. v. complet, deplin, desăvârșit, infinit, nemărginit, sărac, slab, total.

Dictionar: Dictionar de sinonime | definitia orbii

ORB

s. v. cârtiță, sobol.

Dictionar: Dictionar de sinonime | definitia orbii

Orb

≠ văzător

Dictionar: Dictionar de antonime | definitia orbii

orb

adj. m., pl. orbi; f. sg. oárbă, pl. oárbe

Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane | definitia orbii

orb

s. n.

Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane | definitia orbii

ORB² oárbă (orbi, oárbe)

1) și substantival (despre ființe) Care nu vede cu amândoi ochii. Cal ~. Alfabet pentru orbi. ♢ A se ține (de ceva) ca ~ul de gard a urma întru totul modelul imitat. ~ului degeaba îi spui că s-a făcut lumină pe cel prost în zadar îl povățuiești. 2) fig. Care este lipsit de lumină; cufundat în întuneric; obscur. ♢ Fereastră oarbă adâncitură în perete, sub formă de fereastră, făcută în scop decorativ. Cameră oarbă cameră fără ferestre. Cartuș ~ cartuș cu exploziv, dar fără glonț; cartuș fals. 3) fig. (despre persoane și despre manifestările lor) Care vădește lipsă de rațiune, de judecată. Supunere oarbă. Încredere oarbă. /<lat. orbus

Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX | definitia orbii

ORB¹

n. : ~ul găinilor boală constând în diminuarea sau pierderea vederii în condiții de iluminare redusă. ♢ A avea ~ul găinilor a nu vedea sau a nu observa un obiect aflat foarte aproape. /v. a orbi

Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX | definitia orbii

orb (oárbă),

adj. – 1. Fără vedere. – 2. (Banat, Trans.) Chior. – 3. (S.m.) Cecitate, orbire. Lat. orbus (Diez, I, 295; Densusianu, Hlr., 193; Pușcariu 1223; Candrea-Dens., 1284; REW 6086), cf. alb. verb, vegl. vuarb, it. orbo (It. de N orp, calabr. orvu), v. fr., cat. orb. Pentru răspîndirea rom., cf. Gamillscheg, Differenzierung, 34 și Cah. S. Pușcariu, I, 10; pentru sensul 2 din rom. cf. ALR, I, 67. Der. orbecăi (var. orbăcăi, orbeca), vb. (a merge pe dibuite), cu suf. expresiv -căi (după Scriban este doar un cuvînt expresiv; după Pușcariu 1224, Candrea-Dens. și Candrea, din lat. *orbicare); orbecăială (var. orbăcăială), s.f. (căutare pe dibuite); orbește, adv. (ca orbii); orbeț, s.m. (orb, cerșetor orb; Mold., cîrtiță) cu suf. -ete, sau -eț, cf. fr. orvet; orbi, vb. (a pierde văzul; a fascina); orbie, s.f. (lipsă de vedere); orbiș, adv. (ca orbii); orbitor, adj. (care ia văzul, fascinează); orbitură, s.f. (înv., lipsă de vedere); orbiciune, s.f. (înv., orbire).

Dictionar: Dictionarul etimologic roman - DER | definitia orbii

ORBÍ,

orbesc, vb. IV. 1. Intranz. A deveni orb², a-și pierde vederea. ♦ Tranz. A face pe cineva să-și piardă vederea; a scoate cuiva ochii. ♢ Expr. (Nici cât sau măcar) să orbești un șoarece = foarte puțin; deloc. ♦ Tranz. A tulbura vederea, a lua ochii. 2. Tranz. Fig. A face pe cineva să-și piardă rațiunea, clarviziunea, a-l face să nu mai judece obiectiv. ♦ A înșela, a amăgi pe cineva, a minți. – Din orb².

Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98 | definitia orbii

ORBÍ

vb. (pop.) a chiorî, (înv.) a (se) întuneca. (Lumina puternică m-a ~.)

Dictionar: Dictionar de sinonime | definitia orbii

A orbi

≠ a vedea

Dictionar: Dictionar de antonime | definitia orbii

orbí

vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. orbésc, imperf. 3 sg. orbeá; conj. prez. 3 sg. și pl. orbeáscă

Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane | definitia orbii

A ORBÍ orbésc 1.

intranz. A deveni orb; a pierde vederea. 2. tranz. 1) A face să devină orb; a face să piardă vederea. 2) (persoane) A supune acțiunii unei lumini puternice. 3) fig. A face să piardă clarviziunea sub acțiunea unor factori frapanți. /Din orb

Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX | definitia orbii

ORBÍE

s.f. (Pop.) Starea celui orb² (1), lipsa vederii. ♦ Fig. Inconștiență, orbire. – Orb² + suf. -ie.

Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98 | definitia orbii

orbíe

s. f., art. orbía, g.-d. orbíi, art. orbíei

Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane | definitia orbii

ORBÍE

f. 1) Lipsă de vedere (totală sau parțială). 2) fig. Întunecare a minții; lipsă de judecată. /orb + suf. ~ie

Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX | definitia orbii

ORBUL GĂÍNILOR

s. v. cecitate diurnă, hemeralopie.

Dictionar: Dictionar de sinonime | definitia orbii

șárpe-orb

(miriapod) s. m.

Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane | definitia orbii

Widget WebDex - Ia cu tine dictionarul explicativ roman in blogul, pagina sau site-ul tau!

Plugin de browser - Adauga pluginul de cautare WebDex in browserul tau.

Majoritatea definitiilor incluse in acest dictionar explicativ roman online sunt preluate din baza de definitii a DEX Online. Webdex nu isi asuma responsabilitatea pentru faptele ce rezulta din utilizarea informatiilor prezente pe acest site si nu are nici o raspundere cu privire la corectitudinea si coerenta informatiilor prezentate. Dex Online este transpunerea pe internet a unor dictionare de prestigiu ale limbii romane. DEX Online - dictionar explicativ roman este creat si intretinut de un colectiv de voluntari. Definitiile DEX Online sunt preluate textual din sursele mentionate, cu exceptia greselilor evidente de tipar. DEX Online - dictionar explicativ este un proiect distribuit.

Curs valutar