definiția oratoriu definiție dex

oratoriu

găsește rime pentru oratoriu
Cuvinte apropiate: aratoriu, arătoriu, moratoriu, oratoric, oratorie, oratoriu

ORATÓRIU1,

oratorii, s.n. 1. Compoziție muzicală simfonică de mare întindere, scrisă pe o temă dramatică, pentru orchestră, cor și soliști vocali și destinată a fi interpretată în concert; p. restr. cantată. 2. (Înv.) Mic edificiu sau încăpere într-o locuință particulară, servind drept loc de rugăciune; paraclis. – Din lat. oratorium. Cf. it. oratorio, fr. oratoire.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98 | definitia oratoriu

ORATÓRIU2, -IE,

oratorii, adj. (Înv.) Oratoric. – Din lat. oratorius.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98 | definitia oratoriu

ORATÓRIU

s. v. paraclis.
Dictionar: Dictionar de sinonime | definitia oratoriu

oratóriu

adj. m. [-riu pron. -riu], f. oratórie (sil. -ri-e); pl. m. și f. oratórii
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane | definitia oratoriu

oratóriu

s. n. [-ria pron. -riu], art. oratóriul; pl. oratórii, art. oratóriile (sil. -ri-i-)
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane | definitia oratoriu

ORATÓRI//U1 ~i

n. 1) Compoziție muzicală de proporții, scrisă pe un libret cu subiect lirico-dramatic de natură religioasă sau, de cele mai multe ori, laică și interpretată de cor, soliști și orchestra simfonică. /<it., fr. oratorio
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX | definitia oratoriu

ORATÓRI//U2 ~i

n. 1) înv. Biserică mică într-un cimitir; paraclis; capelă. 2) înv. Loc dintr-o încăpere rezervat rugăciunii; capelă; paraclis. [Sil. -riu] /<lat. oratorium, fr. oratoire
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX | definitia oratoriu

ORATÓRIU

s.n. 1. Edificiu (capelă, paraclis, încăpere etc., situate de obicei în mănăstiri, biserici) rezervat reuniunilor făcute pentru rugăciuni. ♢ Ordinul Oratoriului = ordin călugăresc catolic de „buni vorbitori”, întemeiat la Roma în sec. XVI de Philippo de Neri. 2. (Muz.) Lucrare vocal-simfonică de mare întindere, scrisă pe o temă dramatică pentru cor, soliști și orchestră; (p. restr.) cantată. 3. (Rel.) Denumire a mai multor ordine și asociații religioase. [Pron. -riu. / cf. lat. oratorium, it. oratorio, fr. oratoire].
Dictionar: Dictionar de neologisme - DN | definitia oratoriu

ORATÓRIU

s. n. lucrare vocal-simfonică de mare întindere, pe o temă dramatică, pentru soliști, cor și orchestră. (< lat. oratorium, it. oratoriu, fr. oratoire)
Dictionar: Marele dictionar de neologisme - MDN | definitia oratoriu
Widget WebDex - Ia cu tine dictionarul explicativ roman in blogul, pagina sau site-ul tau!
Plugin de browser - Adauga pluginul de cautare WebDex in browserul tau.
Majoritatea definitiilor incluse in acest dictionar explicativ roman online sunt preluate din baza de definitii a DEX Online. Webdex nu isi asuma responsabilitatea pentru faptele ce rezulta din utilizarea informatiilor prezente pe acest site si nu are nici o raspundere cu privire la corectitudinea si coerenta informatiilor prezentate. Dex Online este transpunerea pe internet a unor dictionare de prestigiu ale limbii romane. DEX Online - dictionar explicativ roman este creat si intretinut de un colectiv de voluntari. Definitiile DEX Online sunt preluate textual din sursele mentionate, cu exceptia greselilor evidente de tipar. DEX Online - dictionar explicativ este un proiect distribuit.


Curs valutar