definiția op definiție dex

op

găsește rime pentru op
Cuvinte apropiate: ap, bop, cop, cp, dop, hop, ip, mop, o, oa, ob, of, oh, oi, ok, ol, om, on, oo, op, opo, ops, opt, or, os, ot, ou, ox, p, pop, pop, rp, șop (s.n.), șop (s.m.), top, țop, up

OP

, opuri, s.n. (Livr.) Operă (literară sau științifică); carte, lucrare, scriere. – Din lat. opus.

OP

s. v. carte, lucrare, operă, scriere, text, tipăritură, tom, volum.

op

s. n., pl. ópuri

OP ~uri

n. livr. depr. Creație literară sau științifică; scriere. /<lat. opus

op

s.n. – Necesitate, nevoie. Lat. opus (Diez, I, 436; Pușcariu 1221; Candrea-Dens., 1282; REW 6079), cf. it. uopo, logud. obus, prov., cat. ops, v. sp. huebos (Corominas, III, 541). Înv., este dublet al lui op, s.n. (operă, carte), din același cuvînt lat. (sec. XIX). Se folosea și în formele obsă (‹ opsă, op să) și opt „e precis” ‹ opus est, cf. J. Jud, v. fr. estuet, în Vox Rom., IX, 26-56.

OP

s.n. (Liv.) Operă (literară sau științifică), lucrare, scriere. [< lat. opus].

–OP

Element secund de compunere savantă cu semnificațiaochi”, „vedere”. [< fr. -ope, cf. gr. opsochi].

OP1

s. n. carte, lucrare, scriere, operă. (< lat. opus)

OP2

adj. inv. (arte) care se bazează pe reacții optice. (< engl. op/tical art/)

-ÓP3

elem. opt(o)-.

ÓPUS1,

opusuri, s.n. (Muz.) Termen care denumește, împreună cu un număr de clasificare, o operă a unui compozitor, potrivit succesiunii cronologice a lucrărilor sale. [Scris și (prescurtat): op] – Din fr. opus, germ. Opus.

OPÚS2, -Ă,

opuși, -se, adj. 1. Care este așezat în fața cuiva sau a ceva, în partea dimpotrivă; p. ext. (despre fenomene, caractere, legi) care nu se poate împăca cu altul; contrar, potrivnic. ♦ (Substantivat, n. art.) Ceea ce se opune altuia. 2. (Mat.; despre unghiuri) Care este așezat, într-o figură geometrică, în fața altui unghi sau în fața uneia dintre laturi; (despre laturi) care este așezat în fața altei laturi sau în fața unuia dintre unghiuri. – V. opune.

OPÚS

adj. 1. advers, contrar, dimpotrivă, potrivnic, (înv.) împotrivit, opozit. (În partea ~ a dealului.) 2. v. invers. 3. v. antitetic. 4. v. antagonist. 5. v. contradictoriu. 6. v. contrastant.

ópus

s. n., pl. ópusuri

ÓPUS ŭri

n. Creație muzicală care poartă un anumit număr de ordine în succesiunea cronologică a lucrărilor unui compozitor. /<fr. opus, germ. Opus

OPÚ//S ~să (~și, ~se)

și substantival v. A OPUNE și A SE OPUNE.În direcție ~să în sens invers. /v. a (se) opune

ÓPUS

s.n. Bucată muzicală a unui compozitor care poartă un anumit număr de clasificare, dat după succesiunea cronologică a lucrărilor acestuia. [< lat. opus, cf. germ. Opus].
Widget WebDex - Ia cu tine dictionarul explicativ roman in blogul, pagina sau site-ul tau!
Plugin de browser - Adauga pluginul de cautare WebDex in browserul tau.
Majoritatea definitiilor incluse in acest dictionar explicativ roman online sunt preluate din baza de definitii a DEX Online. Webdex nu isi asuma responsabilitatea pentru faptele ce rezulta din utilizarea informatiilor prezente pe acest site si nu are nici o raspundere cu privire la corectitudinea si coerenta informatiilor prezentate. Dex Online este transpunerea pe internet a unor dictionare de prestigiu ale limbii romane. DEX Online - dictionar explicativ roman este creat si intretinut de un colectiv de voluntari. Definitiile DEX Online sunt preluate textual din sursele mentionate, cu exceptia greselilor evidente de tipar. DEX Online - dictionar explicativ este un proiect distribuit.


Curs valutar