odovăí (-văésc, odovăít),
vb. –
1. (Olt.) A
termina. –
2. (Mold., Trans.) A
consuma a
uza. – Sl.
otudavati „a da” (Cihac, II, 225), sb.
odavati „a da”. – Der.
odavanie (var.
odovanie), s.f. (a
opta zi după o
sărbătoare mare), din sl.
otudavanije,
sec. XVI, înv.