definiția ocolul definiție dex

ocolul

găsește rime pentru ocolul

OCÓLUL

s. art. v. vizitiul.
Dictionar: Dictionar de sinonime | definitia ocolul

OCÓLUL

s. art. v. vizitiul.
Dictionar: Dictionar de sinonime | definitia ocolul

OCÓL,

(1) ocoluri, (2, 3, 4, 5, 6) ocoale, s.n. 1. Mișcare în jurul unui punct fix sau de jur-împrejurul unui loc; deplasare în spațiu care nu urmează calea cea mai dreaptă; înconjur, ocolire, ocoleală, ocoliș. ♢ Loc. adj. De ocol = care ocolește; ocolit, indirect. ♢ Loc. vb. A da (cuiva sau la ceva) ocol = a ocoli (pe cineva sau ceva), a merge de jur-împrejur. ♦ Fig. Digresiune. ♢ Loc. adv. Fără ocol = fără ezitare, fără menajamente; direct. ♦ (Concr.) Cotitură, cot. 2. (Înv.) Linie care delimitează un spațiu; p. ext. spațiul delimitat, cuprins. ♦ Perimetru, circumferință. 3. (Concr.) Gard făcut în jurul unui loc; împrejmuire, îngrăditură; p. ext. loc îngrădit (uneori acoperit), unde se închid vitele, oile etc.; obor, țarc. 4. (Reg.) Curte, ogradă. 5. (Rar) Spațiu, loc liber. 6. (Înv.) Unitate administrativă (judiciară, agricolă) de județ sau de ținut, de oraș sau de sat; sediul ei; p. ext. instituție care conducea una dintre aceste forme de împărțire administrativă. ♢ Ocol silvic = unitate silvică administrativă, împărțită pe brigăzi și cantoane, prin care se organizează și se execută lucrările de cultură, de refacere, de protecție și de pază a pădurilor, ocrotirea și valorificarea vânatului și a peștelui din apele de munte. – Din bg., rus. okol.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98 | definitia ocolul

OCÓL,

(1) ocoluri, (2, 3, 4, 5, 6) ocoale, s.n. 1. Mișcare în jurul unui punct fix sau de jur-împrejurul unui loc; deplasare în spațiu care nu urmează calea cea mai dreaptă; înconjur, ocolire, ocoleală, ocoliș. ♢ Loc. adj. De ocol = care ocolește; ocolit, indirect. ♢ Loc. vb. A da (cuiva sau la ceva) ocol = a ocoli (pe cineva sau ceva), a merge de jur-împrejur. ♦ Fig. Digresiune. ♢ Loc. adv. Fără ocol = fără ezitare, fără menajamente; direct. ♦ (Concr.) Cotitură, cot. 2. (Înv.) Linie care delimitează un spațiu; p. ext. spațiul delimitat, cuprins. ♦ Perimetru, circumferință. 3. (Concr.) Gard făcut în jurul unui loc; împrejmuire, îngrăditură; p. ext. loc îngrădit (uneori acoperit), unde se închid vitele, oile etc.; obor, țarc. 4. (Reg.) Curte, ogradă. 5. (Rar) Spațiu, loc liber. 6. (Înv.) Unitate administrativă (judiciară, agricolă) de județ sau de ținut, de oraș sau de sat; sediul ei; p. ext. instituție care conducea una dintre aceste forme de împărțire administrativă. ♢ Ocol silvic = unitate silvică administrativă, împărțită pe brigăzi și cantoane, prin care se organizează și se execută lucrările de cultură, de refacere, de protecție și de pază a pădurilor, ocrotirea și valorificarea vânatului și a peștelui din apele de munte. – Din bg., rus. okol.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98 | definitia ocolul

OCÓL

s. 1. înconjur, ocolire, (rar) ocoliș. (A ajuns la destinație cu un mare ~.) 2. v. cotitură. 3. v. gard. 4. v. țarc.
Dictionar: Dictionar de sinonime | definitia ocolul

OCÓL

s. v. asediere, asediu, circumferință, cuprins, curte, digresiune, divagare, divagație, împresurare, încercuire, înconjurare, limită, ogradă, perimetru, plasă, staul, țară.
Dictionar: Dictionar de sinonime | definitia ocolul

OCÓL

s. 1. înconjur, ocolire, (rar) ocoliș. (A ajuns la destinație cu un mare ~.) 2. v. cotitură. 3. v. gard. 4. v. țarc.
Dictionar: Dictionar de sinonime | definitia ocolul

OCÓL

s. v. asediere, asediu, circumferință, cuprins, curte, digresiune, divagare, divagație, împresurare, încercuire, înconjurare, limită, ogradă, perimetru, plasă, staul, țară.
Dictionar: Dictionar de sinonime | definitia ocolul

ocól

(mișcare) s. n., pl. ocóluri
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane | definitia ocolul

ocól

(împrejmuire, unitate administrativă) s. n., pl. ocoále
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane | definitia ocolul

ocól

(mișcare) s. n., pl. ocóluri
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane | definitia ocolul

ocól

(împrejmuire, unitate administrativă) s. n., pl. ocoále
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane | definitia ocolul

OCÓL2 ~uri

n. 1) Mișcare în jurul unui punct sau loc; înconjur. ♢ ~ul pământului (sau lumii) călătorie îndelungată, prin multe regiuni și țări. 2) Deplasare în spațiu care se abate de la drumul drept. ♢ De ~ care înconjoară; care ocolește. Cu ~uri pe departe; indirect. Fără ~uri a) fără a înconjura; b) drept în față. A da ~ a se învârti pe lângă cineva sau ceva. /<bulg. okolu
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX | definitia ocolul

OCÓL1 ocoále

n. 1) Loc îngrădit (pentru închiderea vitelor); coșar; țarc. 2) Gard care înconjoară un loc; îngrăditură; împrejmuire. 3) ist. Unitate administrativă. ♢ ~ silvic diviziune teritorială în gospodăria forestieră. /<bulg. okolu
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX | definitia ocolul

OCÓL2 ~uri

n. 1) Mișcare în jurul unui punct sau loc; înconjur. ♢ ~ul pământului (sau lumii) călătorie îndelungată, prin multe regiuni și țări. 2) Deplasare în spațiu care se abate de la drumul drept. ♢ De ~ care înconjoară; care ocolește. Cu ~uri pe departe; indirect. Fără ~uri a) fără a înconjura; b) drept în față. A da ~ a se învârti pe lângă cineva sau ceva. /<bulg. okolu
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX | definitia ocolul

OCÓL1 ocoále

n. 1) Loc îngrădit (pentru închiderea vitelor); coșar; țarc. 2) Gard care înconjoară un loc; îngrăditură; împrejmuire. 3) ist. Unitate administrativă. ♢ ~ silvic diviziune teritorială în gospodăria forestieră. /<bulg. okolu
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX | definitia ocolul

ocól (ocóluri),

s.n. – 1. Circuit, contur, circumferință. – 2. Loc îngrădit, țarc de vite. – 3. Înconjur, întorsătură. – 4. Strîngere în turmă a vitelor. – 5. Deviație, digresiune. – 6. District judiciar. – 7. Tribunal pentru prima instanță. Sl. okolu „cerc”, din kola „roată”, cf. colb, colac (Miklosich, Slaw. Elem., 33; Cihac, II, 224; Conev 70), cf. bg. okol, mag. akol. – Der. ocoli, vb. (a da ocol, a înconjura; a se abate; a se suci; a împrejmui; a evita); din sl. okoliti, ukoliti; ocolaș, s.m. (înv., șef administrativ al unui district judiciar); ocoliș, s.n. (deviere, abatere), cf. sb., cr. okoliš „cerc”; ocolitor, adj. (care se abate de la ceva); ocolitură, s.f. (deviație); ocolnică, s.f. (înv., hotărnicie); ocoleală, s.f. (deviere).
Dictionar: Dictionarul etimologic roman - DER | definitia ocolul
Widget WebDex - Ia cu tine dictionarul explicativ roman in blogul, pagina sau site-ul tau!
Plugin de browser - Adauga pluginul de cautare WebDex in browserul tau.
Majoritatea definitiilor incluse in acest dictionar explicativ roman online sunt preluate din baza de definitii a DEX Online. Webdex nu isi asuma responsabilitatea pentru faptele ce rezulta din utilizarea informatiilor prezente pe acest site si nu are nici o raspundere cu privire la corectitudinea si coerenta informatiilor prezentate. Dex Online este transpunerea pe internet a unor dictionare de prestigiu ale limbii romane. DEX Online - dictionar explicativ roman este creat si intretinut de un colectiv de voluntari. Definitiile DEX Online sunt preluate textual din sursele mentionate, cu exceptia greselilor evidente de tipar. DEX Online - dictionar explicativ este un proiect distribuit.


Curs valutar