Dictionare:
Toate
DEX
Sinonime
Antonime
Neologisme
Ortografic
Arh. & Reg.
Etimologic
Academic
definiția ocolul definiție dex
ocolul
găsește rime pentru
ocolul
OCÓLUL
s.
art
. v.
vizitiul
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia ocolul
OCÓLUL
s.
art
. v.
vizitiul
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia ocolul
OCÓL,
(
1
)
ocoluri
,
(
2, 3, 4, 5, 6
)
ocoale
,
s.n.
1.
Mișcare
în
jurul
unui
punct
fix
sau de
jur
-
împrejurul
unui
loc
;
deplasare
în
spațiu
care nu
urmează
calea
cea
mai
dreaptă
;
înconjur
,
ocolire
,
ocoleală
,
ocoliș
. ♢
Loc
. adj.
De
ocol
= care
ocolește
;
ocolit
,
indirect
. ♢
Loc
. vb.
A da
(cuiva sau la ceva)
ocol
= a
ocoli
(pe cineva sau ceva), a
merge
de
jur
-
împrejur
. ♦ Fig.
Digresiune
. ♢
Loc
. adv.
Fără
ocol
=
fără
ezitare
,
fără
menajamente
;
direct
. ♦ (Concr.)
Cotitură
,
cot
.
2.
(Înv.)
Linie
care
delimitează
un
spațiu
;
p. ext.
spațiul
delimitat
,
cuprins
. ♦
Perimetru
,
circumferință
.
3.
(Concr.)
Gard
făcut
în
jurul
unui
loc
;
împrejmuire
,
îngrăditură
;
p. ext.
loc
îngrădit
(
uneori
acoperit
), unde se
închid
vitele
,
oile
etc.;
obor
,
țarc
.
4.
(
Reg
.)
Curte
,
ogradă
.
5.
(
Rar
)
Spațiu
,
loc
liber
.
6.
(Înv.)
Unitate
administrativă
(
judiciară
,
agricolă
) de
județ
sau de
ținut
, de
oraș
sau de
sat
;
sediul
ei;
p. ext.
instituție
care
conducea
una
dintre
aceste
forme
de
împărțire
administrativă
. ♢
Ocol
silvic
=
unitate
silvică
administrativă
,
împărțită
pe
brigăzi
și
cantoane
, prin care se
organizează
și se
execută
lucrările
de
cultură
, de
refacere
, de
protecție
și de
pază
a
pădurilor
,
ocrotirea
și
valorificarea
vânatului
și a
peștelui
din
apele
de
munte
. – Din bg.,
rus
.
okol.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia ocolul
OCÓL,
(
1
)
ocoluri
,
(
2, 3, 4, 5, 6
)
ocoale
,
s.n.
1.
Mișcare
în
jurul
unui
punct
fix
sau de
jur
-
împrejurul
unui
loc
;
deplasare
în
spațiu
care nu
urmează
calea
cea
mai
dreaptă
;
înconjur
,
ocolire
,
ocoleală
,
ocoliș
. ♢
Loc
. adj.
De
ocol
= care
ocolește
;
ocolit
,
indirect
. ♢
Loc
. vb.
A da
(cuiva sau la ceva)
ocol
= a
ocoli
(pe cineva sau ceva), a
merge
de
jur
-
împrejur
. ♦ Fig.
Digresiune
. ♢
Loc
. adv.
Fără
ocol
=
fără
ezitare
,
fără
menajamente
;
direct
. ♦ (Concr.)
Cotitură
,
cot
.
2.
(Înv.)
Linie
care
delimitează
un
spațiu
;
p. ext.
spațiul
delimitat
,
cuprins
. ♦
Perimetru
,
circumferință
.
3.
(Concr.)
Gard
făcut
în
jurul
unui
loc
;
împrejmuire
,
îngrăditură
;
p. ext.
loc
îngrădit
(
uneori
acoperit
), unde se
închid
vitele
,
oile
etc.;
obor
,
țarc
.
4.
(
Reg
.)
Curte
,
ogradă
.
5.
(
Rar
)
Spațiu
,
loc
liber
.
6.
(Înv.)
Unitate
administrativă
(
judiciară
,
agricolă
) de
județ
sau de
ținut
, de
oraș
sau de
sat
;
sediul
ei;
p. ext.
instituție
care
conducea
una
dintre
aceste
forme
de
împărțire
administrativă
. ♢
Ocol
silvic
=
unitate
silvică
administrativă
,
împărțită
pe
brigăzi
și
cantoane
, prin care se
organizează
și se
execută
lucrările
de
cultură
, de
refacere
, de
protecție
și de
pază
a
pădurilor
,
ocrotirea
și
valorificarea
vânatului
și a
peștelui
din
apele
de
munte
. – Din bg.,
rus
.
okol.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia ocolul
OCÓL
s.
1.
înconjur
,
ocolire
, (
rar
)
ocoliș
.
(A
ajuns
la
destinație
cu un
mare
~.)
2.
v.
cotitură
.
3.
v.
gard
.
4.
v.
țarc
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia ocolul
OCÓL
s. v.
asediere
,
asediu
,
circumferință
,
cuprins
,
curte
,
digresiune
,
divagare
,
divagație
,
împresurare
,
încercuire
,
înconjurare
,
limită
,
ogradă
,
perimetru
,
plasă
,
staul
,
țară
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia ocolul
OCÓL
s.
1.
înconjur
,
ocolire
, (
rar
)
ocoliș
.
(A
ajuns
la
destinație
cu un
mare
~.)
2.
v.
cotitură
.
3.
v.
gard
.
4.
v.
țarc
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia ocolul
OCÓL
s. v.
asediere
,
asediu
,
circumferință
,
cuprins
,
curte
,
digresiune
,
divagare
,
divagație
,
împresurare
,
încercuire
,
înconjurare
,
limită
,
ogradă
,
perimetru
,
plasă
,
staul
,
țară
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia ocolul
ocól
(
mișcare
) s. n., pl.
ocóluri
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia ocolul
ocól
(
împrejmuire
,
unitate
administrativă
) s. n., pl.
ocoále
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia ocolul
ocól
(
mișcare
) s. n., pl.
ocóluri
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia ocolul
ocól
(
împrejmuire
,
unitate
administrativă
) s. n., pl.
ocoále
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia ocolul
OCÓL
2
~uri
n.
1)
Mișcare
în
jurul
unui
punct
sau
loc
;
înconjur
. ♢
~ul
pământului
(
sau
l
umii
)
călătorie
îndelungată
, prin
multe
regiuni
și
țări
. 2)
Deplasare
în
spațiu
care se
abate
de la
drumul
drept
. ♢
De ~
care
înconjoară
; care
ocolește
.
Cu ~
uri
pe
departe
;
indirect
.
Fără
~
uri
a)
fără
a
înconjura
; b)
drept
în
față
.
A da ~
a se
învârti
pe
lângă
cineva sau ceva. /<bulg.
okolu
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia ocolul
OCÓL
1
ocoále
n.
1)
Loc
îngrădit
(
pentru
închiderea
vitelor
);
coșar
;
țarc
. 2)
Gard
care
înconjoară
un
loc
;
îngrăditură
;
împrejmuire
. 3)
ist
.
Unitate
administrativă
. ♢
~
silvic
diviziune
teritorială
în
gospodăria
forestieră
. /<bulg.
okolu
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia ocolul
OCÓL
2
~uri
n.
1)
Mișcare
în
jurul
unui
punct
sau
loc
;
înconjur
. ♢
~ul
pământului
(
sau
l
umii
)
călătorie
îndelungată
, prin
multe
regiuni
și
țări
. 2)
Deplasare
în
spațiu
care se
abate
de la
drumul
drept
. ♢
De ~
care
înconjoară
; care
ocolește
.
Cu ~
uri
pe
departe
;
indirect
.
Fără
~
uri
a)
fără
a
înconjura
; b)
drept
în
față
.
A da ~
a se
învârti
pe
lângă
cineva sau ceva. /<bulg.
okolu
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia ocolul
OCÓL
1
ocoále
n.
1)
Loc
îngrădit
(
pentru
închiderea
vitelor
);
coșar
;
țarc
. 2)
Gard
care
înconjoară
un
loc
;
îngrăditură
;
împrejmuire
. 3)
ist
.
Unitate
administrativă
. ♢
~
silvic
diviziune
teritorială
în
gospodăria
forestieră
. /<bulg.
okolu
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia ocolul
ocól (ocóluri),
s.n. –
1.
Circuit
,
contur
,
circumferință
. –
2.
Loc
îngrădit
,
țarc
de
vite
. –
3.
Înconjur
,
întorsătură
. –
4.
Strîngere în
turmă
a
vitelor
. –
5.
Deviație
,
digresiune
. –
6.
District
judiciar
. –
7.
Tribunal
pentru
prima
instanță
. Sl.
okolu
„
cerc
”, din
kola
„
roată
”, cf.
colb
,
colac
(Miklosich,
Slaw. Elem.,
33; Cihac, II, 224; Conev 70), cf. bg.
okol,
mag.
akol.
– Der.
ocoli
,
vb. (a da
ocol
, a
înconjura
; a se
abate
; a se
suci
; a
împrejmui
; a
evita
); din sl.
okoliti, ukoliti
;
ocolaș
,
s.m. (înv.,
șef
administrativ
al unui
district
judiciar
);
ocoliș
,
s.n. (
deviere
,
abatere
), cf. sb., cr.
okoliš
„
cerc
”;
ocolitor
,
adj. (care se
abate
de la ceva);
ocolitură,
s.f. (
deviație
);
ocolnică
,
s.f. (înv.,
hotărnicie
);
ocoleală
,
s.f. (
deviere
).
Dictionar: Dictionarul etimologic roman - DER
|
definitia ocolul
Widget WebDex
- Ia cu tine dictionarul explicativ roman in blogul, pagina sau site-ul tau!
Plugin de browser
- Adauga pluginul de cautare WebDex in browserul tau.
Webdex.ro foloseste cookies pentru a putea afisa rezultatele corecte. Continuand navigarea pe acest site, esti de acord cu folosirea de cookies.
Mai multe detalii
OK