definiția observatoare definiție dex

observatoare

găsește rime pentru observatoare

OBSERVATÓR1,

observatoare, s.n. 1. (Mai ales în sintagma observator astronomic) Clădire special amenajată pentru observații științifice asupra corpurilor cerești, fenomenelor astronomice, meteorologice etc.; instituția aflată în această clădire. 2. Loc, amplasament special amenajat de unde se pot observa cele ce se află sau se întâmplă pe o mare distanță în jur și unde se pot adăposti oamenii și instrumentele necesare observației. – Din lat. observatorium, fr. observatoire, germ. Observatorium.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98 | definitia observatoare

OBSERVATÓR2, -OÁRE,

observatori, -oare, s.m. și f., adj. 1. S.m. și f. Persoană care observă, cercetează sau studiază ceva. ♦ Persoană cu spirit de observație. ♦ Reprezentant al unui stat sau al unei organizații internaționale care participă la lucrările unor conferințe sau organisme internaționale, fără drept de vot și de semnătură a documentelor întocmite de acestea, dar uneori cu dreptul de a participa la discuții. ♦ Militar care execută observarea asupra inamicului. 2. Adj. Care observă, scrutează; pătrunzător, perspicace. 3. Adj. Prin care se atrage cuiva atenția asupra unui abuz de serviciu, asupra unei greșeli etc. săvârșite. Notă observatoare. – Din fr. observateur, lat. observator.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98 | definitia observatoare

OBSERVATÓR

adj. ager, clarvăzător, iscoditor, pătrunzător, perspicace, scormonitor, scrutător, sfredelitor, străbătător, subtil, (livr.) penetrant, sagace, (fig.) ascuțit. (Un spirit ~.)
Dictionar: Dictionar de sinonime | definitia observatoare

observatór

(persoană) s. m., adj. m., pl. observatóri; f. sg. și pl. observatoáre, g.-d. sg. art. observatoárei
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane | definitia observatoare

observatór

(astron.) s. n., pl. observatoáre
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane | definitia observatoare

OBSERVAT//ÓR1 ~oáre

n. 1) Instituție științifică care efectuează observații astro-nomice, geofizice și meteorologice și analizează rezultatele lor. 2) Clădire amenajată cu in-stalații speciale pentru observații. 3) Loc special amenajat la înălțime, de unde se pot face observații la o anumită distanță în jur. /<lat. observatorium, fr. observatoire
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX | definitia observatoare

OBSERVAT//ÓR2 ~oáre (~óri, ~oáre)

m. și f. Persoană care este însărcinată să observe, să supravegheze ceva. /<lat. observa-tor, fr. observateure
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX | definitia observatoare

OBSERVATÓR, -OÁRE

adj. 1. Care observă, scrutează. ♦ Perspicace, pătrunzător. 2. Prin care se atrage cuiva atenția asupra unor abuzuri, greșeli etc. săvârșite. // s.m. și f. Cel care are misiunea să observe ceva, să urmărească ceva. ♦ Persoană oficială desemnată de un stat sau de o organizație pentru a asista la lucrările unei conferințe sau ale unor organisme internaționale, fără drept de vot și fără calitatea de a-și asuma vreun angajament. ♦ Militar care execută o misiune de observare (2). [Cf. fr. observateur, lat. observator].
Dictionar: Dictionar de neologisme - DN | definitia observatoare

OBSERVATÓR

s.n. 1. (Astr.) Local special amenajat pentru observarea fenomenelor astronomice, meteorologice etc.; instituția aflată în acest local. 2. (Mil.) Loc destinat instalării efectivului însărcinat cu observarea mișcărilor și a poziției inamicului. [Pl. -oare. / cf. fr. observoire].
Dictionar: Dictionar de neologisme - DN | definitia observatoare

OBSERVATÓR1

s. n. 1. clădire special amenajată pentru observarea fenomenelor astronomice, meteorologice etc. 2. (mil.) loc destinat instalării efectivului însărcinat cu observarea mișcărilor și a poziției inamicului. (< lat. observatorium, fr. observatoire, germ. Observatorium)
Dictionar: Marele dictionar de neologisme - MDN | definitia observatoare

OBSERVATÓR2, -OÁRE

I. adj. 1. care observă, scrutează. ♢ cu spirit de observație, perspicace, pătrunzător. 2. prin care se atrage cuiva atenția asupra unor abuzuri, greșeli săvârșite. II. s. m. f. 1. cel care are misiunea de a observa, de a urmări, a studia științific un fenomen. 2. cel care asistă la un eveniment fără a participa. III. s. m.. 1. persoană oficială desemnată de stat, de o organizație, pentru a asista la lucrările unei conferințe, organisme internaționale, fără drept de vot și fără calitatea de a-și asuma vreun angajament. 2. militar care execută o misiune de observare (2). (< fr. observateur, lat. observator)
Dictionar: Marele dictionar de neologisme - MDN | definitia observatoare
Widget WebDex - Ia cu tine dictionarul explicativ roman in blogul, pagina sau site-ul tau!
Plugin de browser - Adauga pluginul de cautare WebDex in browserul tau.
Majoritatea definitiilor incluse in acest dictionar explicativ roman online sunt preluate din baza de definitii a DEX Online. Webdex nu isi asuma responsabilitatea pentru faptele ce rezulta din utilizarea informatiilor prezente pe acest site si nu are nici o raspundere cu privire la corectitudinea si coerenta informatiilor prezentate. Dex Online este transpunerea pe internet a unor dictionare de prestigiu ale limbii romane. DEX Online - dictionar explicativ roman este creat si intretinut de un colectiv de voluntari. Definitiile DEX Online sunt preluate textual din sursele mentionate, cu exceptia greselilor evidente de tipar. DEX Online - dictionar explicativ este un proiect distribuit.


Curs valutar