NEVINOVĂȚÍE, nevinovății, s.f. 1. Lipsă de vinovăție; calitatea celui nevinovat (1). 2. Inocență, candoare; naivitate. ♢ Loc. adv. Cu nevinovăție = în mod nevinovat (2), cu candoare; în mod naiv. – Ne- + vinovăție.
NEVINOVĂȚÍE s. 1. inocență. (S-a dovedit ~ acuzatului.) 2. v. inocență. 3. v. virginitate.
Nevinovăție ≠ culpabilitate, vinovăție
nevinovățíe s. f., art. nevinovățía, g.-d. art. nevinovățíei; pl. nevinovățíi, art. nevinovățíile
NEVINOVĂȚÍ//E ~i f. (negativ de la vino-văție) Curățenie morală; candoare; inocență. ♢ Cu ~ cu candoare; în mod nevinovat. [G.-D. nevinovăției] /ne- + vinovăție